Dupa ce am umblat o multime zilele astea si am dat o groaza de bani, m-am calmat si am zis sa dau de veste cum e pe aici.Ideea e ca daca ma apuc de scris cum e o sa va plictisiti, as all stuff a fost de natura administrativa si foarte putin de alt fel. Am cunoscut multi romani caci sunt aici din plin. Inca nu am intrat in contact cu scoala caci pana acum ne-au pus sa dam bani si ne-au plimbat. Yap that’s the nice part, am avut parte de un tur al orasului cu ghid care ne-a explicat o multime de chestii. Nenea era foarte simpatic si s-a purtat frumos cu noi.   Am mers cu autocarele undeva la 40 de km de Dijon, in Beaune, ca sa vizitam Les Hospices. Acum jumatate e muzeu, inainte era spital si adapost pentru cei saraci. Acoperisul e facut cu tigle colorate, foarte frumos, interesant si plin de simboluri in asta parte a lumii.
In Dijon inca mai exista strazi de pe vremea lui Ludovic… de fapt de pe vremea Ludovicilor, Louis cum li se spune pe aici. Sunt intortochiate si pavate cu piatra de rau. Cladirilr sunt vechi in stil flamand, bisericile sunt gotice(o adevarata minunatie daca ma intrebati pe mine)
Partea frumoasa e ca simbolul Dijonului e o cucuvea, asa ca peste tot pe jos se gasesc placute cu pasarea si sunt numerotate. Te uiti in ghidul Dijonului la numar si vezi langa ce monument esti. E o mica confuzie intre cucuvea si bufnita though… E Cucuveaua norocoasa, pe coltul unei biserici, mai exact Notre Dame, si se spune ca daca o atingi cu mana stanga ai noroc. Biata bucata de piatra e roasa de cat a fost atinsa. Problema vine acum, daca e cucuvea de ce are urechi? Cucuvelele nu au… de aici si confuzia. Oricum, este un magazin plin de bufnite si de cucuvele facute din orice material, de la tuta dulce si sticla la lemn si blanitza. Tare frate, tare scumpe!(ca daca nu erau, jumatate din ele erau acum la mine in camera, cause, daca nu stiti, mie-mi plac mult bufnitele)
Astept sa de cursuri si mai ales astept sa vad cand o sa se opreasca ploaia… aici ploua foarte mult.