Ca sa completez intr-un final ce am inceput acum cateva zile…
Toata nehotararea pregatirilor a fost de-a dreptul stresanta dar intr-un final am fost multumita ca plecam, ca am mers in club si ca ajung la mare. Nu ma mai iau de drum, am adus lauri uscati CFR-ului in blog-ul anterior(sau macar am incercat).
Toate sunt ok pana in momentul in care ajung in Mangalia. Drumul de la Mangalia in Vama ma omoara, mi se taie picioarele si oricat de bucuroasa as fi rotita refuza sa se invarta cum trebuie asa ca fie trebuie sa o opresc fie sa o las sa mearga inapoi… de aceea prefer sa o opresc. Poate o sa-mi treaca atunci cand o sa fac drumul cu tine.
Toate bune si frumoase, cazare, mult asteptata plaja, soare, strada mare aproape pustie, muzica buna ce se aude de la Epava, nisip fin. Sau pe scurt in aparenta toate sunt ok.
Dar lumina de Vama si ulita cea mare cu marea in capat, pragul de la Epava, gardutul de fier, si tot amalgamul de senzatii si trairi, niciodata la acelasi nivel, una mai puternica decat cealalta, una care ma inspaimanta, alta care imi umple sufletul de caldura, deci ca intotdeauna pe extreme, cu astea ce fac?
O teama surda si o fericire de nedescris, speranta, vise, cioburi, franturi, mangaieri, saruturi, cuvinte spuse din toata inima, singurul loc in care am spus tot, cu sinceritate si in care mi-am deschis sufletul la maximum, in care am simtit ca nu am nimic de pierdut dar am stiut ca pierd totul.
E un loc pe care vreau sa-l ador dar care ma sperie nu pentru ce este el fizic ci pentru ceea ce inseamna. Nu ma bag in chestii de genul ce era Vama si ce este acum ca stim cu totii spre ce se merge.
Si da, sunt cam paranoica asa de felul meu iar viata are uneori o placere nebuna sa se joace cu nervii mei asa ca am avut placerea sa ma lovesc sau sa fiu lovita de chestii care sa-mi faca mai mult sau mai putin rau… ca de exemplu o melodie. Da…
Si mai presus de toate a stat dorinta sau nevoia de a te avea langa mine. In mintea mea ciudata prezenta ta acolo e esentiala. Acesta e un lucru pe care tu nu poti sau nu vrei sa-l intelegi. Lucrurile in mintea mea nu sunt mereu simple. As vrea sa intelegi sau macar sa gasesc o metoda de a te face sa intelegi.
Oboseala acumulata si nevoia de a o lua usor nu mi-au permis sa vad cerul noaptea sau soarele iesind din mare, lipsa de vointa, gandurile mele, plictiseala unora de a le auzi, penibilitatea lor in urechile mele, toate pareau mult mai usor de sters cu un pui de somn decat cu o bere.
Nervii mi-au cedat intr-un final iar lucrurile aparent marunte au capatat o marime ce nu li se cuvenea.
Cantecele copilariei ma fac sa retraiesc senzatii placute dar ratiunea din mine imi atrage atentia ca s-a terminat cu tot ce era placut candva intr-un loc anume si printre niste oameni. Cine e de vina? Timpul care a trecut sau oamenii?
Izbucniri ce-mi par fara sens, la fel ca ale mele pana la urma. Neintelegere din cauza golurilor acumulate si a lipsei de informatii. Fiecare cu ea si toate impreuna, 4 oameni, 4 pareri, 4 adevaruri si toate in contradictie. Mai multa durere si stres decat relaxare si buna voie, mult dor…
Prea putin timp pentru mine si numai pentru mine, prea multe lovituri primite intr-o perioada scurta in care vulnerabilitatea a crescut. Prea putin timp cu voi ca sa lamurim toate, nici o clipa cu tine ca sa ma calmez si sa ma adun. Am nevoie de voi si de el si de mine, nu pot singura oricat de singuratica as fi.
Si pe langa “problemele” mele se mai trezesc si altii sa-mi faca altele, altii ca fetitele pe tocuri cui de pe drumurile pietruite, idiotii care se baga in seama, inchiderea Epavei si persoane insuportabile carora le lipsesc unele chestii din cap (se cheama neuroni) si care din aceasta cauza nu spun dracului ce gandesc pe sleau si in fata ca in puii mei nu am puteri paranormale ca sa pricep chestii din senin si nici nu mananc oamenii care vorbesc cu mine. Macar daca ar face asta as avea ceva de apreciat… Si macar in aceasta privinta stiu ca nu-s paranoica in totalitate.
Imi pare rau pentru cei pe care i-am speriat sau dezamagit sau depresat, sunt putini oamenii care conteaza si tot timpul ei sunt acei in care lovesc.
Inca mai am chestii de spus, caut intelegere si metode de a ma face inteleasa.