…pe care l-am trait de atatea ori intr-un loc aparte.
Acesta este un blog pentru copilul din mine.
Primele amintiri cu minunatele nopti de acolo le am de la varsta de 10 ani. Eram singura fata si obiceiul era ca seara sa se iasa la fotbal deci hop si eu intr-o echipa. Placerea noastra, a pustilor, venea dupa incheierea meciurilor, si asa scurtate din diferite motive (cine a fost macar o data la tara stie) cand puteam sa aprindem felinarele taiate de noi in bostani. Atunci am inceput sa ma uit la cer. Aveam sursa mea de lumina in brate deci nu ma temeam de nimic, si stateam cu ochii intr-un negru infinit punctat de stele si din cand in cand de dare albe de lumina. Stie cineva ce sunt Perseidele?
Imi rasunau ganganiile noptii in urechi si imi cantau bufnitele si cucuvelele in cap… pe vremea aia alergam dupa ele sa le alungam, acum lucrurile s-au schimbat.
Da, noptile mi-au ramas cel mai clar in minte. O liniste deplina dar nu sinistra, un calm…
Iarna noptile erau reci de tot, vantul vajaia printre cablurile de la lunima, mirosea a fum si a zapada si a ger si se auzeau cum latra pana si cainii din satul vecin. Se auzea si trenul cum trece in departare.
Vara noaptea era singurul moment cand puteai sa respiri un aer pur si racoritor. Noaptea era inmiresmata de florile din livada, greerii si cosasii cantau in continuu, privighetorile umpleau lunca iar diminetile nu aduceau decat roua si ceata si liniste. E atat de liniste acolo! Cerul e atat de aproape si de mare si de clar! Si copilul se bucura din plin de toate.
Acum plang dupa ele, dupa tot. Le vad, le simt, le aud, sunt inca acolo, vii, toate senzatiile, toate trairile. Ma cutremur cand ma gandesc ca vor ramane pe veci acolo, ma intristez pentru ca oamenii strica toate aceste minuni, unii le strica fara macar sa stie ca ele exista. Pentru copilul din mine ele vor ramane vii dar din pacate vor ramane undeva in spate. Acum imi aduc doar lacrimi si amintiri, zambete dar tristete. Atunci le traiam cu toata fiinta.
Gata melancolia pe ziua de azi. Totusi… minunat loc!
Iar Perseidele sunt stelele cazatoare de la sfarsitul lunii iulie-inceputul lunii august. Au si o noapte de apogeu, anul asta va fi pe 12/13 august. Le voi privi cum cad in mare.