In ultima vreme ma gandesc din ce in ce mai mult la Dijon. E ciudat pentru ca mi-e dor de un loc si nu de oamenii de acolo. As vrea sa mai umblu aiurea pe strazile inguste si intortochiate din acel oras, sa intru in Notre Dame si sa stau acolo minute in sir, sa stau pe iarba din campus… As vrea sa merg sa mai vad locul ala, sa fac din nou doar o ora si jumatate cu trenul pana in Paris si doua ore pana in Lyon. Acum as sti sa ma descurc in oras, as sti de unde sa cumpar mancarea la un pret mai mic, unde sa ies sa beau o bere si de unde sa cumpar chestii… Cu toate acestea nu as merge acolo pentru mai mult de doua saptamani. Locul e intr-adevar altfel, e civilizat, e curat dar in acelasi timp uneori e rece si pustiu.
E ciudat ca mi-e dor de el, mult timp l-am urat. Il uram cand era insorit si-mi aducea aminte de toamna de acasa, il uram iarna cand nu aveam cum sa ma plimb ca sa treaca timpul si l-am urat si dupa ce am plecat de acolo pentru ca ajunsesem acasa si eram inconjurata de oamenii de care mi-a fost dor. Cu toate acestea, in ziua in care am luat trenul sa merg in Lyon ca sa ma intorc acasa am stiut ca-mi va fi dor de acel loc dar nu si de oamenii de acolo. Sper sa mai ajung in Dijon intr-o zi…

As pleca acolo daca ai merge cu mine. Just say when…