Nu te opreste nimeni sa traiesti in lumea ta dar atunci cand esti complet rupt de realitate ar trebui sa te opresti si sa-ti pui cateva intrebari. Cand esti adolescent e normal sa ai o lume doar a ta si tu sa fii centrul ei dar trebuie sa te inveti sa pastrezi legatura cu realul oricat de cretin si de contrar normelor tale ar fi acest real. Dar daca alegi sa te incapatanezi si sa ramai cu ale tale, sa dai cu piciorul in ocazii si sa ajungi la 60 de ani in acest stil atunci poate ar fi timpul sa-ti dai seama ca ceva nu e in regula. Sau poate ca ti-ai dat seama dar te incapatanezi cum faci tu de obicei. Traiesti intr-o inconstienta in care tu consideri ca esti constient si esti sigur ca ceea ce faci e bine. Anulezi orice au facut ceilalti inaintea ta, consideri ca numai tu faci lucrurile bine, doar parerea ta conteaza. Ii urasti pe ceilalti care dupa parerea ta sau conformat si visezi in asa fel incat crezi ca visele sunt de fapt realitatea. Si uite asa ma intreb eu cum de un om destept si educat a putut sa ajunga aici. Destinul l-a facut sa-si rateze viata sau si-a taiat singur craca de sub picioare? Si mai ales de ce te razbuni pe cei care tot timpul ti-au fost alaturi? De ce nu vrei sa-i ajuti pe cei care acum au nevoie de ajutorul tau mai mult ca oricand? De ce te incapatanezi sa te tii pe tine in centrul unui univers care e doar al tau si care probabil se va sfarsi inainte ca tu sa inchizi ochii? Pentru cine vrei sa faci visele tale sa fie realitate? Doar pentru tine? Pacat, ai putea face atat de multe impreuna cu altii…
Din colectia satisfactie personala sau nimic nici pentru mine nici pentru altii…
Imi pare rau, atat de rau dar nu ma pot implica mai mult de atat caci daca o fac o sa-mi pierd mintile.