Ajung sa cred ca atunci cand dormim noi ca oameni suntem mult mai fascinanti numai ca din pacate nu ne vad decat foarte putin ochi: cei ai parintilor care isi privesc copii sau ai iubitilor care isi pierd privirea asupra celui sau celei care doarme langa. Si cu toate astea ochii nu pot sa vada ce se petrece in sufletul celui care doarme. Nu se stie daca e o liniste deplina, daca viseaza, daca visul ii face placere sau daca inauntru plange cu lacrimi de crocodil. Uneori schitam zambete alteori tresarim dar de cele mai multe ori parem senini si linistiti. Daca ne-am aminti tot ce se intampla in mintea noastra in timpul somnului cu siguranta am invata ceva mai multe despre noi chiar daca nu am intelege singuri ce se intampla. De cele mai multe ori visele par adevarate lumi cu un aer de realitate nemaipomenit. Ma bucur de fiecare data cand pot sa-mi amintesc un vis cu toate ca de multe ori nu stiu sa interpretez ce am visat. Poate nu toate visele sunt acolo pentru a fi interpretate, poate unele sunt acolo ca sa nu fim singuri cand dormim.