Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca anul trecut pe vremea asta numaram orele pe care le mai aveam de petrecut in Franta, alergam dupa cele din urma semnaturi pentru acte si cumparaturi pentru cei de acasa. Priveam cu mare placere sticla de absinth care astepta sa fie impachetata bine intre haine pentru a ajunge acasa safe and sound. Dap, asta era acum un an. E funny pentru ca si apusul de astazi mi-a amintit mult de Dijon.
Asta seara am mai scapat de un examen, mai greu decat m-am asteptat, un examen pentru care a trebuit sa si gandim. Si a picat spirala tacerii. Vroiam mult sa ne dea morfologia mijloacelor de comunicare sau altfel spus evolutia lor de la aparitia cartii si pana astazi. Acest subiect l-am primit la un examen din anul 1 dar atunci trebuia sa tinem cont si de globalizare, sa vorbim despre glocalism. Frumoasa tema, parerea mea bine inteles. Dupa eliminarea stresului am ajuns acasa si m-am infipt intr-o farfurie cu varf de broccoli (in Franta m-am invatat sa mananc asa ceva, e tare buna) si m-am uitat de nenumarate ori la videoclipul piesei Betty Blue. Imi place clipul asta, e primul pe care l-am vazut de la ei la un Rockzone undeva prin liceu cand inca mai era Lenti la MTV. In acest clip Jyrki nu arata nemaipomenit, arata chiar un pic scarry, cam lipsit de culoare, intentionat bine inteles, dar vocea e la fel de patrunzatoare si-mi rasuna in minte ca un ecou. Frumoasa piesa, o recomand. Mi-a ramas in cap.