Ochii mari priveau inspre apa. Printre crengile puilor de rachita si firele lungi de iarba urmarea firul alb la capatul caruia plutea pe apa o mica pluta din porumb iar uneori dintr-un capat de pana de gasca. Trebuia sa fie atenta mai ales la tufele de cornut care puteau sa-i agate firul firav. La prima miscare a plutei mana se indrepta catre nuiaua de langa ea si se oprea la un lat de plama deasupra ei asteptand. Uneori pluta incepea un dans saltaret alteori se cufunda sau pleca la plimbare pe suprafata mizerabila a apei. Paraul era atat de mic incat veri la rand seca saptamani intregi. Oamenii aruncau in el toate gunoaiele posibile. Apa mica se strecura pe un pamant lutos si daca indrazneai sa intri in ea te afundai pana la glezna in cel mai lipicios mal posibil. Bine inteles ca nu faceai asta, albia era plina de cioburi si table ruginite. Trebuia doar sa stii unde sa-ti gasesti un loc de refugiu, un loc curat. Sub malul grunzuros, printre tufele de cornut, departe de musuroaiele de furnici si de potecile ce duc la piertele punte peste parau, in dreptul unui adapost dat de un intrand de pamant in apa, acolo era locul potrivit. Cu batul intr-o mana si o punguta in alta cobora in capatul ulitei si apoi se lasa sub mal. Nimeni nu stia ca e acolo, nimeni in afara de cei care stiau unde sa o caute. Scotea din punga ei cutia cu rame si dupa ce se pregatea se punea pe asteptat. Urmarea dansul plutei ore intregi. Ii curma dansul brusc ca sa ofteze sau ca sa priveasca cum se zbateu micii pesti argintii in lumina soarelui. Pestisorul intra apoi in sticla de plastic taiata pe jumatate si cu maner de sarma. Dupa cateva ore sau cand o razbea foamea isi lua pestisorii, scotea undita din apa si pleca acasa. Pestii ajungeau in butoaie sau in bazinul de apa de ploaie si primeau zilnic firmituri de paine. Pleca din vacanta si ei ramaneau tot acolo spre ciuda pisicilor care ii urmareau de sus si nu puteau sa ajunga la ei. Dar zile in sir ii ramanea in minte imaginea de sub malul grunzuros: bobitele de pamant, batul, firul alb, tufele de cornut, apa murdara si pluta galbena sau alba. Daca inchid ochii si acum le vad de parca as fi acolo, si acum simt mirosul salciu de mal si pe cel amar de rachita. Inca mai stiu sa fac o undita si sa leg carligul cu nod pescaresc. Mi-e dor!