Intr-o statie de autobuz din minunatul Bucuresti a aparut un caine nou. Vanzatoarea de la chioscul de ziare are deja grija de doi catei(dintre care unul are “cercel” in ureche, semn ca a fost pe la evidenta populatiei canine), amandoi frumosi si destul de prietenosi insa nu atat de prietenosi incat sa ma joc si eu cu ei. Ieri, in aceeasi statie era un caine nou, destul de mare si frumusel dar cam murdar si latos. Trec pe langa el si-i arunc in soapta un ” buna cutu!”. Imi vad de ale mele, imi iau o sticla de apa si ma asez pe o banca in asteptarea unui 105. Doua clipe mai tarziu il vad pe caine ridicandu-se de unde dormita si venind spre mine cu capul plecat si coada intre picioare. Si-a lipit capul de glezna mea si a impins usor. S-a uitat la mine, s-a ridicat si si-a asezat botul pe piciorul meu. Eu eram undeva intre panica si fericire. Imi plac cainii dar mi-e frica de ei, m-a muscat propriul caine deci de acestia de pe strada incerc sa ma feresc. L-am mangaiat usor pe cap si el s-ar fi lasat mangaiat o zi intreaga dar m-am ridicat si am facut doi pasi inspre strada. Am vazut autobuzul venind asa ca m-am indepartat si mai mult, nu inainte de a-i face o poza. Am urcat, m-am asezat pe un scaun din spate si am constatat ca ma uitam din autobuz la el si el se uita la mine.