“Buna ziua, de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii va sun, cu d-ra Grecu Diana.”
“Buna ziua! Eu sunt.”
“Domnisoara, ati intrat la fara taxa la noi la facultate, ramaneti?”

Pana aici as vrea sa-mi derulez viata inapoi. Cu toate ca nu-mi pare rau ca am spus “da” o parte din mine se intreaba cum ar fi fost daca as fi spus “nu”. Adica era clar ca a doua zi as fi plecat la Iasi sa-mi iau locul in camera de camin si mai incolo cum ar fi fost? De cand am mers in Iasi pentru prima data mi-am dorit foarte mult sa merg la facultate acolo. Zona Copoului mi-e si acum draga. Aproape 8 ani am visat la clipa in care voi intra la facultate, la week-endurile pe care le voi petrece acasa, la aglomeratia de vineri si de duminica de pe personal. Era un vis de-al meu pe care intr-o clipa l-am dat deoparte. Nu cred ca am facut o greseala cand am spus “da” dar va ramane mereu intrebarea “cum ar fi fost daca spuneam nu?”
Daca ar fi sa ajung iar la momentul acela cred ca as spune din nou “da”.

“Da, raman”
“Sa aduceti astazi diploma de licenta in original”
“Nu pot azi, sunt in Pascani, as putea maine?”
“Bine, va astept maine, la revedere!”