In Pipera sunt foarte multi caini vagabonzi. Cei mai multi sunt adunati prin curtile cladirilor de birouri sau stau la metrou. In general sunt pasivi, cei din curti ies rar in strada, doar latra din “poarta”. Ieri dimineata in schimb 6 caini latrau de zor in fata iesirii de la metrou. Nu stiu ce i-a suparat. Vazandu-i e imposibil sa nu te treaca un fior pe sira spinarii, sunt destul de mari. Cu toate acestea mi-am vazut de drum.
In curte la noi este un catel de talie medie pe care eu il mai hranesc din cand in cand. Ieri dimineata zburda prin zapada in cautare de mancare. De obicei cand ajungeam aici il vedeam dormind sub o masina. Aseara cand plecam acasa, acelasi catel a venit fugind spre noi. L-am recunoscut. A inceput sa sara in jurul nostru si sa scheaune. Se ridica in doua picioare si mergea cu spatele in fata noastra. Ii era foame. I-am dat un covrigel (din imensa punga de Covrigi de Buzau, foarte buni de altfel) uscat si tare, l-a mancat cu o pofta astfel incat i-am rasturnat in zapada alti covrigei. A ramas in urma noastra si i-a mancat.
De dimineata toti cainii din Pipera priveau cu ochi tristi si cersetori la fiecare trecator poate poate unul dintre ei va scoate ceva bun din traista. Eu mi-am vazut de drum pana langa cladirea unde lucrez unde am dat de catelul flamand de aseara si i-am rupt bucati o paine. A luat o bucatica si a fugit sa o manance. Apoi s-a intors dupa restul. Mi-e mila de el, sper sa nu supere pe careva sau sa muste. E dragut. Si fara casa 😦