Catelul din imagine e prietenul meu. Am mai vorbit despre el aici. Pana acum cateva zile dormea in parcarea cladirii de birouri unde lucrez iar eu ii dadeam dimineata un covrig, o bucata de paine, un os sau ii luam la amiaza cate o chifla de unde imi luam pranzul. E foarte dragut si flocos dar e foarte trist. Si asta nu numai din cauza ca e al nimanui, ca nu are unde dormi la caldura sau ca nu are o masa asigurata pe zi dar si din cauza ca ceilalti caini din aceeasi parcare il fugaresc, il bat si-i fura mancarea. Ca sa nu mai incaseze bataie nu-l mai hranesc. Nu pot sa-l iau deoparte, se iau toti cainii dupa mine si nu am niciodata de ajuns pentru toti. Si chiar daca as avea, in disperarea lor de a manca ceva ii fura astuia mancarea iar eu nu pot sa-l apar. Mi-e si mie frica de ei toti la un loc caci sunt zile cand se strang in jurul meu si cate 10 caini dintre care doar unul sau doi sunt de talie mica.
Asta mic si drag mie e foarte speriat de ei, atat de speriat incat intr-o dimineata s-a ascuns dupa picioarele mele, lipit de mine, cu urechile pe spate si cu coada intre picioare. Probabil nu a inteles de ce acest gest al lui nu l-a protejat de coltii celorlalti.
Stiu, se cheama lupta pentru supravietuire dar ce au cu el? Si de ce tocmai acum? Si de ce as sta eu cu mainile in buzunar si nu as face nimic? Intrebarea mea e ce pot sa fac?
Pentru inceput voi scrie despre el si voi povesti la toata lumea sperand ca poate cineva ii va da si lui o sansa si-i va oferi un camin. Poate va ajunge sterilizat si va avea un acoperis deasupra capului si o masa pe zi. Si un vas cu apa. Si daca ma ajuta cineva promit sa-l vizitez.
Nu, nu-l pot lua acasa, stau la bloc si in plus deja am un animalut in casa.
Asa ca va rog mult sa dati mai departe mesajul.