Cu ceva intarziere scriu si eu cateva cuvinte despre concertul la care am mers miercuri seara: Children of Bodom, Ensiferum si Machinae Supremacy.
Cum nici o trupa nu se gaseste pe lista me de “bands to die for” spun de la inceput ca am mers sa-i vad pentru o portie de muzica buna. M-am prezentat acolo dupa o zi de munca, mi-am luat o bere si m-am pus pe ascultat. Cat timp au cantat nu am avut ochi si urechi decat pentru ceea ce era pe scena si ce se auzea in boxe. As vrea ca oamenii sa inteleaga ca eu nu raspund la nimic atat timp cat urmaresc un concert sau ascult o melodie care imi place. Comentariile, bancurile, povestile, imbratisarile nu-si au locul la un concert. Astea se fac in pauze sau dupa sau la o bere in alta zi.

A fost un concert care, pentru mine, s-a terminat mult prea repede. Machinae Supremacy: spre rusinea mea, nu-i cunosc dar m-am amuzat copios cand au cantat un cover dupa Britney Spears si cred ca si o melodie nasoala poate sa sune ceva mai bine daca ajunge pe mana unor muzicieni priceputi.
Ensiferum: jaw drops! Wow!
Children of Bodom: da, pentru ei am venit la concert. Nu tin minte mare lucru dar… those guitars!!! Si inceputul de la Blooddrunk!!! Intr-un fel in capul meu au sunat toate melodiile bine mai putin “Everytime I Die”, ceva a scartait acolo dar poate a fost pentru ca e oarecum o melodie mai potolita si a intrat dupa una extrem de energica si zgomotoasa.

Inca un concert trecut pe lista, inca o seara de muzica buna, alte motive de a pastra o amintire placuta, inca doua grupuri venite din Finlanda. It’s impossible not to love them Finns, they’re amazing!