Cam asa ceva au facut cei de la Scorpions aseara la Zone Arena.
Inca o trupa pe care o cunosc de 20 de ani dar pe care, spre rusinea mea, am vazut-o aseara prima data (si ultima, Scorpions fiind in turneul de adio).
Baietii au inceput cu “Sting in the Tail”, o melodie noua care de la primele acorduri m-a convins: trupa suna foarte bine in concert. Cu toate ca a fost destul de racoare imi doream ca acest concert sa nu se termine. A durat doua ore dar parca a trecut intr-o clipa. In afara de “No One Like You” au cantat toate melodiile pe care vroiam sa le ascult, melodii pe care le stiu de ani de zile, pe care le-am uitat undeva pe o caseta veche si uzata, asculatata in trecut pana la refuz.
Am bifat pe lista inca o trupa formata din bunici ai hard rockului, trupa care dupa aproape 50 de ani de activitate poate da o lectie despre cantatul live oricui. Fara figuri, au expus, pe langa muzica, o placere clara de a fi pe scena, au depanat amintiri, au comunicat cu cei 20.000 de oameni care ii priveau, au purtat pe umeri drapelul Romaniei, se vedea clar ca se simt bine.
Publicul a fost mai pestrit decat la orice alt concert la care am fost pana acum: de la liceeni pana la persoane carunte si parinti cu copii.
Fave song asteptat cu sufletul la gura: “Still Loving You”.
E clar ca am iesit de acolo cu un zambet cat China.