Orice cuvinte as folosi, nici unul nu ar descrie in mod corect si complet concertul de aseara. Pot sa spun ca a fost un vis implinit.

Concertul a inceput la ora anuntata si inca de la primele acorduri intreaga audienta a fost cucerita. Mi-a fost imposibil sa nu urmez indemnul lui Jon Bon Jovi asa ca am stat aproape tot concertul cu mainile ridicate. La cariera lor era normal ca recitalul sa fie plin de melodii arhicunoscute. Ecoul refrenelor indragite a rasunat in tot Bucurestiul. Melodiile mai noi au fost singurele momente cand publicul a stat mai potolit, in rest a fost un delir total. Baladele au starnit suspine iar ritmurile antrenante ne-au facut sa topaim. Daca la inceput nu-mi venea sa cred ca Bon Jovi canta chiar sub ochii mei, la un moment dat am renuntat cu totul la logica si am trait muzica, am savurat fiecare moment si fiecare vorba. Am cantat si am tipat, prin urmare sunt ragusita. Am recunoscut piese de la primele acorduri, am asteptat fiecare melodie cu sufletul la gura iar la sfarsitul concertului inca aveam o lista de melodii pe care vroiam sa le aud live. It’s My Life si Living On A Prayer au fost melodiile care au generat isterie totala, in sensul bun al cuvantului bine inteles. Always a fost balada mult asteptata. Nu e pe lista mea de melodii preferate, as fi schimbat-o oricand cu (You Want To) Make A Memory dar asta nu m-a impiedicat sa o cant de la cap la coada. These Days este una din melodiile pe care le urmaream pe MTV Europe cand eram in scoala. La fel ca acel post de televiziune care m-a marcat si impresionat atatia ani, cantecul mi-a ramas in minte ca un imn al unei perioade si e un all time fave. Si bine inteles imi voi aminti mereu de “the words of wisdom” transmise de Jon in finalul concertului: “Shake it up, baby, now / Twist and shout”.

Hit dupa hit, recitalul a durat 3 ore, in viata mea nu am fost la un concert care sa tina atat. Bucuria s-a simtit de ambele parti, atat la noi, cei 55.000 de oameni din public, cat si la trupa. Se vede clar cand artisitilor le place sa fie in fata audientei si cand canta doar pentru ca trebuie sa o faca si pe asta. Toti pareau cu adevarat incantati iar Jon e plin de energie, un adevarat frontman si entertainer, nu doar solist “in a long haired rock ‘n’ roll band”.

Setlistul complet a fost urmatorul: Raise Your Hands, You Give Love A Bad Name, Born To Be My Baby, We Weren’t Born To Follow, Lost Highway, It’s My Life, In These Arms, Runaway, We Got It Goin’ On, Captain Crash & the Beauty Queen From Mars, Medley: Bad Medicine / Hot Legs / Old Time Rock ‘n’ Roll ( si noi cantand Happy Birthday pentru Richie Sambora, sub bagheta maestrului Jon Bon Jovi ), When We Were Beautiful, Bed of Roses, I’ll Be There For You, Who Says You Can’t Go Home, I’ll Sleep When I’m Dead, Someday I’ll Be Saturday Night, Have a Nice Day, Keep the Faith. Apoi la bis au cantat Dry County, Wanted Dead or Alive, Blood on Blood, Livin’ on a Prayer, Always, These Days si Twist and Shout.

Spun cu mana pe inima ca Bon Jovi e trupa mea preferata de 21 de ani. Chiar daca am facut cunostinta cu un numar mare de trupe de la o varsta destul de frageda, Bon Jovi e formatia pe care am indragit-o cel mai mult. Am ascultat discul de vinil “New Jersey” de nenumarate ori, ii stiu versurile pe de rost cu toate ca atunci cand le-am invatat nu stiam prea multa engleza. A fost discul copilariei mele si mare mi-a fost bucuria aseara cand au cantat 4 melodii de pe el (Born to Be My Baby, Bad Medicine, I’ll Be there for You si Blood on Blood).

Am crescut pe muzica lor si aseara m-au impresionat, am asistat la un eveniment de care imi voi aminti toata viata!!! Nu pot sa fac altceva decat sa spun: multumesc pentru tot!!!