Spinning Words

Pe noptiera de langa pat era o poza alb-negru cu doi tineri in ziua nuntii. Hartia din poza se ingalbenise iar rama era plina de praf.
“Unde o fi oare statia aia de tramvai. Niciodata nu o gasesc. Stiu sigur ca pentru a ajunge la Universitate trebuie sa trec pe la Romana… Si la Universitate ma asteapta ea. Dar e o zi frumoasa, as putea foarte usor sa merg pe jos, si asa ne intalnim de-abia la ora 16.
Orasul asta e din ce in ce mai aglomerat si parca azi sunt mai multe masini ca ieri. Eu tot nu-mi dau seama unde e statia de tramvai.
Caldura mare azi, de-abia astept sa stau jos pe o banca la Universitate si sa o astept. Sau poate ea e deja acolo si ma asteapta. Iacata-ma-s aici. Dar ea nu e pe nicaieri. Poate ca trebuie sa vina sau poate ca azi ne vedeam la Cismigiu. Am uitat. Ieri cand am vorbit ramasese ca ne vedem azi la ora 16 la Universitate.
“Mosule, ce faci pe caldura asta afara? Vrei sa ti se faca rau si sa pici in strada?”
O fata imbracata in pantaloni negri stramti si o bluza violet se apleca catre el.
“Pe cine faci tu mos draguta?”
“Pe tine cum pe cine? Sau nu te-ai mai uitat de 20 de ani in oglinda?”
El ridica privirea si vazu fata fetei…
“Draguta… Vai, asa draguta si cu un nas asa finut si ti-ai pus un inel argintiu in el?”
“Mosule asa-i la moda!” rase fata ” Dar stii ca la moda sunt si batranii care lesina pe strazi.”
Fata pleca razand impreuna cu alti prieteni. Batranul ramase privind dupa ea.
Scoase ceasul din buzunarul de la piept. Arata deja 16:15.
“Ea nu intarzie niciodata. Poate azi trebuia sa ne intalnim la Cismigiu. Sau poate a aflat Generalul ca-i curtez fiica fara permisiunea lui. I-am spus ca ar trebui sa vorbim cu el dar la cate drumuri are Generalul zilele astea e cam greu sa dai de el.”
Se facu ora 17.
“Off!!! Sa intreb la florarie. Mariano o vazusi astazi pe domnita mea?”
“De cate ori sa-ti spun matale ca Mariana fu bunica-mea? Eu sunt Malina florareasa. Si matale iar o astepti pe domnita? Nu-ti dai seama ca nu mai vine?”
“Dar de ce sa nu mai vina? De 6 luni m-am intors de pe front si zi de zi ne-am vazut. Poate s-o fi suparat. Ia da-mi un trandafir ca sa i-l duc deseara”
“Deseara matale ar trebui sa mergi acasa!”
“Da-mi-l pe ala rosu din mijloc si zi-mi daca moneda asta cu Regele e de ajuns?”
“Regele ala e mort de mult tataie, cauta-ti in buzunare o hartie mova!”
“O hartie mov?”
“Uite aia! Aia e buna pentru trandafirul rosu”
“Off, o hartie pe un trandafir, si banutul asta nu mai are valoare”
Batranul lua trandafirul si o lua agale spre casa. Avea sa se imbrace la 4 ace si sa mearga la General sa vorbeasca cu el si sa-i ceara mana domnitei.
“Unde o fi oare statia aia de tramvai?”
Dar acasa lasa trandafirul intr-o vaza plina de trandafiri rosii, unii mai uscati altii mai proaspeti, se aseza pe marginea patului si lua poza inramata in maini.
Usa de la intrare se tranti si se auzi:
“Tataieee, am ajuns acasa! Hai ca ti-am luat ochelarii noi si am adus si cirese!!!”

Nu mai stiu de cand nu m-am mai simtit atat de rupta de lume si departe de toate. Au fost 4 zile in care nu am avut nici o treaba cu nimic si nimeni asta pana cand au venit unii care-si cautau treaba cu mine. Atunci le-am intors spatele si mi-am vazut de-ale mele, am incercat pe cat posibil sa ignor, nu mi-a iesit perfect dar de mult nu-mi mai iesise atat de bine. Aveam nevoie de o pauza si-am primit-o. Mai vreau, dar vreau acolo in timpul saptamanii, week-end-ul e sufocant, saptamana e pustie si libera asa cum era odata.