Spinning Words

Se vede de departe cum vii, trebuie sa cobori un pic pe sosea. In fata unei case sunt doua balansoare fata in fata. Din capatul unei ulite se vede o cosmelie undeva. In fata vezi doar albastru. Azi vad cenusiu. Pe cer sunt nori. Bate vantul. Esarfa falfaie undeva in spatele meu. Stau cu mainile in buzunar. E frig. Ma uit in zare. Imi lacrimeaza ochii de la vant. Daca ma intorc vad o sosea pustie. Altadata e plina de oameni si masini. E liniste. Din cateva in cateva clipe se aud vuiete. Ceva se zbate. Bate vantul tare. Respir. Imi pierd privirea undeva departe. Vad un gard din plasa de sarma. Cateva urzici micute si rosiatice. Le vad cum tremura in calea vantului. Si traista ciobanului inalta cu flori albe in varf, si ea tremura in vant. A crescut pe un morman de pamant galben. Si cucuta. Soarele se bate cu norii aici deasupra mea. Uneori totul e inundat de o lumina galbena. Ma uit iar in zare. Acolo totul e cenusiu. Merg pe o strada cu pietris si praf, denivelata. E pustie. Rar vad cate un om. Vantul se inteteste. Am ajuns in capat. Mi se afunda picioarele. Ma intorc pe acelasi drum. Ma uit in urma la acea strada si vad fantome colorate forfotind in toate directiile: strada e plina de soare si oameni iar in capat se vede doar albastru. Clipesc si totul revine la normal, totul e cenusiu. Bate vantul. Sosea si ulite pustii, vant si multe multe amintiri dar nimic nu se compara cu intensitatea trairilor mele. Si acolo si acum. Si atat de reale. Stiti unde sunt?

Inca o vacanta s-a terminat, una din putinele care au ramas pentru ca in aproximativ un an, daca nu ma hotarasc sa dau la alt master sau la alta facultate, nu voi mai fi studenta. Spre norocul meu s-a putut sa am concediu zilele acestea si m-am bucurat din plin de doua saptamani de facut nimic. Cu toate ca am inceput un nou an nu prea m-am gandit la ce vreau sa fac anul acesta. Vreau sa trec cu bine de examene si sa-mi vad de serviciu pentru ca inca mai am multe de invatat. Totusi preocuparile mele sunt de alta natura, am multe alte idei in cap si desi serviciul(ca nu-i spun cariera, acest cuvant si ce exprima el mi se par clisee ale lumii de azi) si scoala sunt importante sunt si alte chestii poate mai importante si care atunci cand ies din echilibrul normal ne dau peste cap total. Daca nu voi mai lucra nu e o problema, imi caut alt job iar o restanta se poate da si in sesiunea de restante. Certurile cu prietenii si lipsa timpului petrecut cu ei lasa o urma mult mai adanca ce e greu de acoperit ulterior. Poate anul acesta o sa incerc sa fiu mai ordonata si sa-mi impart timpul mai bine in functie de ceea ce e cu adevarat prioritar. Din pacate starea mea de inceput de an nu aduce a optimism dar nici a pesimism ci aduce a normalitate, a constanta, a nimic nou cu toate ca pe un anume plan simt ca am involuat si ca ma gasesc in acelasi punct ca acum ceva vreme si ca trebuie sa o iau de la capat sau de undeva aproape de el. Totusi cred ca fiecare an ma invata ceva nou si desi la nivel constient momentan nu realizez ce probabil pe viitor imi voi da seama: ca un an in plus inseamna si niste chestii noi invatate. De maine voi merge cu toata viteza inainte spre lucrurile pe care vreau si trebuie sa le fac. Cum vor iesi aceste lucruri nu stiu dar deja imi zboara mintea la nisip… daca stiti despre ce vorbesc.