Spinning Words

Se vede de departe cum vii, trebuie sa cobori un pic pe sosea. In fata unei case sunt doua balansoare fata in fata. Din capatul unei ulite se vede o cosmelie undeva. In fata vezi doar albastru. Azi vad cenusiu. Pe cer sunt nori. Bate vantul. Esarfa falfaie undeva in spatele meu. Stau cu mainile in buzunar. E frig. Ma uit in zare. Imi lacrimeaza ochii de la vant. Daca ma intorc vad o sosea pustie. Altadata e plina de oameni si masini. E liniste. Din cateva in cateva clipe se aud vuiete. Ceva se zbate. Bate vantul tare. Respir. Imi pierd privirea undeva departe. Vad un gard din plasa de sarma. Cateva urzici micute si rosiatice. Le vad cum tremura in calea vantului. Si traista ciobanului inalta cu flori albe in varf, si ea tremura in vant. A crescut pe un morman de pamant galben. Si cucuta. Soarele se bate cu norii aici deasupra mea. Uneori totul e inundat de o lumina galbena. Ma uit iar in zare. Acolo totul e cenusiu. Merg pe o strada cu pietris si praf, denivelata. E pustie. Rar vad cate un om. Vantul se inteteste. Am ajuns in capat. Mi se afunda picioarele. Ma intorc pe acelasi drum. Ma uit in urma la acea strada si vad fantome colorate forfotind in toate directiile: strada e plina de soare si oameni iar in capat se vede doar albastru. Clipesc si totul revine la normal, totul e cenusiu. Bate vantul. Sosea si ulite pustii, vant si multe multe amintiri dar nimic nu se compara cu intensitatea trairilor mele. Si acolo si acum. Si atat de reale. Stiti unde sunt?

Inca o vacanta s-a terminat, una din putinele care au ramas pentru ca in aproximativ un an, daca nu ma hotarasc sa dau la alt master sau la alta facultate, nu voi mai fi studenta. Spre norocul meu s-a putut sa am concediu zilele acestea si m-am bucurat din plin de doua saptamani de facut nimic. Cu toate ca am inceput un nou an nu prea m-am gandit la ce vreau sa fac anul acesta. Vreau sa trec cu bine de examene si sa-mi vad de serviciu pentru ca inca mai am multe de invatat. Totusi preocuparile mele sunt de alta natura, am multe alte idei in cap si desi serviciul(ca nu-i spun cariera, acest cuvant si ce exprima el mi se par clisee ale lumii de azi) si scoala sunt importante sunt si alte chestii poate mai importante si care atunci cand ies din echilibrul normal ne dau peste cap total. Daca nu voi mai lucra nu e o problema, imi caut alt job iar o restanta se poate da si in sesiunea de restante. Certurile cu prietenii si lipsa timpului petrecut cu ei lasa o urma mult mai adanca ce e greu de acoperit ulterior. Poate anul acesta o sa incerc sa fiu mai ordonata si sa-mi impart timpul mai bine in functie de ceea ce e cu adevarat prioritar. Din pacate starea mea de inceput de an nu aduce a optimism dar nici a pesimism ci aduce a normalitate, a constanta, a nimic nou cu toate ca pe un anume plan simt ca am involuat si ca ma gasesc in acelasi punct ca acum ceva vreme si ca trebuie sa o iau de la capat sau de undeva aproape de el. Totusi cred ca fiecare an ma invata ceva nou si desi la nivel constient momentan nu realizez ce probabil pe viitor imi voi da seama: ca un an in plus inseamna si niste chestii noi invatate. De maine voi merge cu toata viteza inainte spre lucrurile pe care vreau si trebuie sa le fac. Cum vor iesi aceste lucruri nu stiu dar deja imi zboara mintea la nisip… daca stiti despre ce vorbesc.

Ajung sa cred ca atunci cand dormim noi ca oameni suntem mult mai fascinanti numai ca din pacate nu ne vad decat foarte putin ochi: cei ai parintilor care isi privesc copii sau ai iubitilor care isi pierd privirea asupra celui sau celei care doarme langa. Si cu toate astea ochii nu pot sa vada ce se petrece in sufletul celui care doarme. Nu se stie daca e o liniste deplina, daca viseaza, daca visul ii face placere sau daca inauntru plange cu lacrimi de crocodil. Uneori schitam zambete alteori tresarim dar de cele mai multe ori parem senini si linistiti. Daca ne-am aminti tot ce se intampla in mintea noastra in timpul somnului cu siguranta am invata ceva mai multe despre noi chiar daca nu am intelege singuri ce se intampla. De cele mai multe ori visele par adevarate lumi cu un aer de realitate nemaipomenit. Ma bucur de fiecare data cand pot sa-mi amintesc un vis cu toate ca de multe ori nu stiu sa interpretez ce am visat. Poate nu toate visele sunt acolo pentru a fi interpretate, poate unele sunt acolo ca sa nu fim singuri cand dormim.

Nu te opreste nimeni sa traiesti in lumea ta dar atunci cand esti complet rupt de realitate ar trebui sa te opresti si sa-ti pui cateva intrebari. Cand esti adolescent e normal sa ai o lume doar a ta si tu sa fii centrul ei dar trebuie sa te inveti sa pastrezi legatura cu realul oricat de cretin si de contrar normelor tale ar fi acest real. Dar daca alegi sa te incapatanezi si sa ramai cu ale tale, sa dai cu piciorul in ocazii si sa ajungi la 60 de ani in acest stil atunci poate ar fi timpul sa-ti dai seama ca ceva nu e in regula. Sau poate ca ti-ai dat seama dar te incapatanezi cum faci tu de obicei. Traiesti intr-o inconstienta in care tu consideri ca esti constient si esti sigur ca ceea ce faci e bine. Anulezi orice au facut ceilalti inaintea ta, consideri ca numai tu faci lucrurile bine, doar parerea ta conteaza. Ii urasti pe ceilalti care dupa parerea ta sau conformat si visezi in asa fel incat crezi ca visele sunt de fapt realitatea. Si uite asa ma intreb eu cum de un om destept si educat a putut sa ajunga aici. Destinul l-a facut sa-si rateze viata sau si-a taiat singur craca de sub picioare? Si mai ales de ce te razbuni pe cei care tot timpul ti-au fost alaturi? De ce nu vrei sa-i ajuti pe cei care acum au nevoie de ajutorul tau mai mult ca oricand? De ce te incapatanezi sa te tii pe tine in centrul unui univers care e doar al tau si care probabil se va sfarsi inainte ca tu sa inchizi ochii? Pentru cine vrei sa faci visele tale sa fie realitate? Doar pentru tine? Pacat, ai putea face atat de multe impreuna cu altii…
Din colectia satisfactie personala sau nimic nici pentru mine nici pentru altii…
Imi pare rau, atat de rau dar nu ma pot implica mai mult de atat caci daca o fac o sa-mi pierd mintile.