Intr-o zi in care asfaltul se topea de la prea multa caldura se porni o ploaie de vara cu stropi mari si rari ce cadeau greoi si lasau in praf urme adanci. Un fir de iarba se intinse disperat sa agate un picur de ploaie. In jurul lui celelalte fire primeau cate un strop rand pe rand. Si s-a intins, cu ochii spre cer la norul mic si negru care se scutura, si-a asteptat… si-a asteptat… si ochii ii sclipeau de bucurie si porii ii urlau de sete. Si stropii rari cadeau pe pamant dar nu pe el, si norul trecea dus de vant si firul de iarba ramase uitandu-se dupa el.