Acum ca tot se termina proiectul la care lucrez de 10 saptamani as vrea sa scriu cateva cuvinte despre el. In caz ca nu stiati am lucrat de zor la concursul “Click! Mania” si multe mi-au fost date sa aud! Acum imi pare rau ca nu am notat toate chestiile ca sa le pot insira aici, pana acum le-am uitat si am avut si ce uita deoarece multe perle am mai auzit!!! Pentru cei ce vor sa stie cu ce se mananca acest concurs va invit sa cautati regulamentul pe net… asta daca doriti sa aflati mai multe detalii fata de ce voi spune eu aici.
Pe scurt e vorba de taloane cu numere pe care trebuie sa se completeze linii, coloane, diagonale etc etc. In afara de cei care nu au jucat dupa regulament multa lume nu ne-a injurat pentru ca cei care cunosteau regulile isi dadeau seama daca au facut o confuzie. Am avut amenintari cu politia, cu mersul la ziare, la televiziuni, la protectia consumatorului si multe altele. Ideea e sa nu iei personal toate amenintarile lor.
Si foarte important: trebuie sa ai nervii tari. Uitati-va si voi in jur ca sa vedeti cine citeste Click! si va veti da seama cu cine am avut de vorbit. M-am acomodat destul de greu, mi-am intins nervii la maxim ca pana la urma sa devin imuna si pasiva si sa-mi spun poezia.
Am facut haz de necaz impreuna cu colegii mei, am vorbit cu cei mai ciudati si incapatanati oameni, i-am facut sa planga atunci cand le-am explicat ca nu au castigat si de ce nu au castigat, le-am facut mari bucurii cand le-am confirmat castigurile, am fost vocea prietenoasa si calda de la capatul celalalt al firului sau vocea rece si rautacioasa care le spunea sa reciteasca regulile concursului.
Raspunsurile noastre au fost date in functie de omul cu care vorbeai si de reactia lui la cele pe care i le spuneai.
Ideea e ca trebuie sa le raspunzi la toti amabil si sa-i faci sa inteleaga jocul, procedurile, iar unii sunt foarte greu de lamurit. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun incercati sa-i explicati unei persoane de 80 de ani ca trebuie sa ne trimita un fax si ca trebuie sa-si deschida un cont in banca, om care toata viata a fost invatat cu mandate postale.
Si unii oameni chiar nu stiu sa vorbeasca, nu stiu sa se exprime, nu stiu sa dea “buna ziua”, sa lege 3 cuvinte intr-un mod cursiv, se balbaie, se incurca, fac dezacorduri. E cam trist sa vezi cat le e de greu unora sa vorbeasca in propria limba. Si trebuie sa le raspunzi frumos cu toate ca uneori asa iti vine sa trantesti niste raspunsuri dar nu, trebuie sa te abtii.
In week-end nu ajung ziarele peste tot si lumea suna sa ceara numerele si se exprima ceva de genul:

“Imi dati va rog frumos un pic numerele?”
“Doar un pic, dupa aia mi le dati inapoi, da?”

“Sunteti draguta sa-mi dati si mie numerele?”
“Nu!”

Bine inteles ca nu le raspund asa 😛 ci le spun frumos numerele.

“Am castigat! Numerele de pe prima pagina sunt si pe pagina 13!”
“Nu, nu ati castigat, toate ziarele au numerele pe prima pagina si la pagina concursului”

“Alo, Cling?”

“Click! Mania, buna ziua, cu ce va pot ajuta?”
“Primaria? Au, da ce numar am format?” (zdrang telefonul in furca)

Si multe alte perle pe care acum nu mi le mai amintesc si imi pare rau ca nu le-am notat.

“Va foarte multumesc!” pentru rabdarea cu care ati citit acest entry, daca imi mai amintesc chestii le trec aici, poate imi amintesc ceva mai amuzant.