Spinning Words

Stiu ca am mai vorbit despre asa ceva aici dar nu se cade sa lasam inca o editie sa se termine fara impresii. Primul lucru pe care il spun este ca ma doare gura de cat am vorbit. Nervii au fost pe masura, stapanirea de sine si rabdarea au fost mai mari ca prima data. Din nou mi-a fost dat sa aud multe. Cum nici in editia asta nu mi-am notat fiecare perla auzita acum incerc sa imi aduc aminte ce s-a mai spus. In afara de clasicele si vechile minunatii am mai colectionat, atat de la mine cat si de la colegi, urmatoarele:

“Alo, Click Maria?!?”

“Am facut si eu o piramida pe tichetul meu!”

“Am complectat o linie!”

“Am o diagonala mica!”

“As dori si eu numerele din ziar!”
“Aveti abonament?”
“Daaa, am abonament la Vodafone”
” :|”

“Pretul pe care-l platim noi pe tichete este impozitul pe speranta!”

Peste injuraturi, exprimari incoerente, cuvinte impleticite, fraze care necesita traducere sarim la fel cum sarim si peste dezamagirile celor carora le-am spus ca nu au castigat, peste refuzul unora de a juca dupa regulament si amenintarile altora ca ne dau la diferite televiziuni, ziare, ca ne dau in judecata sau ca ne fac reclamatie la OPC.

Toate bune si din nou “va foarte multumesc!”

E foarte placut dimineata la ora 8 si ceva in parcul Izvor, mai ales daca e o dimineata calduta de primavara si este roua. De asemenea e frumos pentru ca sunt multi caini scosi la plimbare si se fugaresc. Ritmul alert al muzicii din casti e un motiv in plus sa te simti plin de energie. Dar nu e placut sa treci prin parc la ora aia grabindu-te sa ajungi la metrou, venind pe jos din Ghencea pentru ca angajatii RATB s-au hotarat sa intre in greva… spontan.

Acum multi ani am ajuns sa ma uit pe Eurosport la sarituri cu skiurile. Spre norocul meu am prins chiar etapa de zbor cu skiurile care are loc la Planica pe trambulina Letalnica. Nu pot sa va spun cat de spectaculoase sunt sariturile de la zbor. Ca sa va faceti o idee viteza la desprinderea de pe masa trambulinei depaseste 100 km/h iar recordul de lungime e la 239 de metri sariti in 2005 de Bjorn Einar Romoren din Norvegia.
Saritorii care mi-au atras atentia au fost finlandezii Matti Hautamaki si Janne Ahonen, primul pentru ca a detinut un an de zile recordul mondial, al doilea pentru ca are un stil impecabil, amandoi pentru ca sunt finlandezi. De atunci astept cu nerabdare sa inceapa sezonul de sarituri, cele pe zapada, cele pe iarba nu prea au farmec. Sezonul incepe in Finlanda, in fiecare week-end sunt de obicei cate doua manse de cupa mondiala. Vinerea au loc calificarile dupa care 40 de saritori intra in mansa intai plus cei 10 ocupanti ai primelor locuri care sunt precalificati. In mansa secunda trec doar primii 30 de saritori care, logic, ocupa primele 30 de locuri dupa mansa intai.
In afara de mansele de zbor de la Planica, preferatele mele sunt Tuneul Celor 4 Trambuline si Turneul Nordic. Turneul Celor 4 Trambuline (Germania/Austria) are loc la cumpana dintre ani, o mansa are loc in decembrie (Oberstdorf), restul sunt in ianuarie (Garmisch- Partenkirchen, Innsbruck, Bischofshofen). Fiecare mansa are cate un castigator, cel care strange cele mai multe puncte la final este castigatorul turneului. Prima mansa se desfasoara in sitem knock-out, ultimul calificat se dueleaza cu ocupantul locului 1, penultimul cu locul 2 and so on, cel cu saritura mai lunga se califica in mansa secunda. Un lucky-looser este un sportiv care nu a avut o saritura de-ajuns de buna pentru a se califica dar care in final se incadreaza la punctaj in primii 30. Daca doriti mai multe detalii Google it, este inutil sa insir aici regulament si alte povesti. Mai spun atat: in sezonul 2005-2006 turneul a avut doi castigatori: Janne Ahonen si Jakub Janda, egalitatea fiind stabilita la ultima saritura din turneu.
Anul acesta sezonul a fost dominat de Simon Ammann dar a fost si sezonul in care Janne Ahonen s-a reintors in competitie scopul lui fiind obtinerea unei medalii olimpice. Din pacate pe trambulina mica a terminat pe locul 4 iar in competitia de pe trambulina mare s-a accidentat. Acum astept sa anunte daca va participa si in sezonul viitor. Dap, he’s my favourite jumper! Si apropo de el, in 2005 a avut cea mai lunga saritura la Planica dar a cazut la aterizare. Ca o saritura sa fie omologata ca record saritorul trebuie sa nu atinga zapada la aterizare cu altceva decat schiurile. De asemenea acesta este si un motiv pentru care se pot pierde foarte multe puncte la stil. Un factor important pentru a lua note mari la stil este si prezenta telemarkului.
Anul acesta s-a schimbat regulamentul de notare, inainte erau note pentru stil si lungime, daca se modifica pozitia barei de start sportivii care sareau inainte de acest moment erau obligati sa repete sariturile. Acum pozitia poate fi modificata oferindu-se o compensatie. Compensatii se ofera si in functie de viteza vantului sau daca este de portanta sau nu(vant din fata).
Va las aici la urma un clip: saritura lui Ahonen din 2005 care m-a tinut cateva secunde cu sufletul la gura.

Catelul din imagine e prietenul meu. Am mai vorbit despre el aici. Pana acum cateva zile dormea in parcarea cladirii de birouri unde lucrez iar eu ii dadeam dimineata un covrig, o bucata de paine, un os sau ii luam la amiaza cate o chifla de unde imi luam pranzul. E foarte dragut si flocos dar e foarte trist. Si asta nu numai din cauza ca e al nimanui, ca nu are unde dormi la caldura sau ca nu are o masa asigurata pe zi dar si din cauza ca ceilalti caini din aceeasi parcare il fugaresc, il bat si-i fura mancarea. Ca sa nu mai incaseze bataie nu-l mai hranesc. Nu pot sa-l iau deoparte, se iau toti cainii dupa mine si nu am niciodata de ajuns pentru toti. Si chiar daca as avea, in disperarea lor de a manca ceva ii fura astuia mancarea iar eu nu pot sa-l apar. Mi-e si mie frica de ei toti la un loc caci sunt zile cand se strang in jurul meu si cate 10 caini dintre care doar unul sau doi sunt de talie mica.
Asta mic si drag mie e foarte speriat de ei, atat de speriat incat intr-o dimineata s-a ascuns dupa picioarele mele, lipit de mine, cu urechile pe spate si cu coada intre picioare. Probabil nu a inteles de ce acest gest al lui nu l-a protejat de coltii celorlalti.
Stiu, se cheama lupta pentru supravietuire dar ce au cu el? Si de ce tocmai acum? Si de ce as sta eu cu mainile in buzunar si nu as face nimic? Intrebarea mea e ce pot sa fac?
Pentru inceput voi scrie despre el si voi povesti la toata lumea sperand ca poate cineva ii va da si lui o sansa si-i va oferi un camin. Poate va ajunge sterilizat si va avea un acoperis deasupra capului si o masa pe zi. Si un vas cu apa. Si daca ma ajuta cineva promit sa-l vizitez.
Nu, nu-l pot lua acasa, stau la bloc si in plus deja am un animalut in casa.
Asa ca va rog mult sa dati mai departe mesajul.