The sound of Vienna

Posted in English, Music Stuff | 1 Comment

4 days left

Tickets to concert:checked
Plane tickets: checked
Hostel booking: checked
“To visit” list: in progress
Flight fright: plenty
Luggage: not done yet

Posted in English, Music Stuff | Leave a comment

Click! Mania

Acum ca tot se termina proiectul la care lucrez de 10 saptamani as vrea sa scriu cateva cuvinte despre el. In caz ca nu stiati am lucrat de zor la concursul “Click! Mania” si multe mi-au fost date sa aud! Acum imi pare rau ca nu am notat toate chestiile ca sa le pot insira aici, pana acum le-am uitat si am avut si ce uita deoarece multe perle am mai auzit!!! Pentru cei ce vor sa stie cu ce se mananca acest concurs va invit sa cautati regulamentul pe net… asta daca doriti sa aflati mai multe detalii fata de ce voi spune eu aici.
Pe scurt e vorba de taloane cu numere pe care trebuie sa se completeze linii, coloane, diagonale etc etc. In afara de cei care nu au jucat dupa regulament multa lume nu ne-a injurat pentru ca cei care cunosteau regulile isi dadeau seama daca au facut o confuzie. Am avut amenintari cu politia, cu mersul la ziare, la televiziuni, la protectia consumatorului si multe altele. Ideea e sa nu iei personal toate amenintarile lor.
Si foarte important: trebuie sa ai nervii tari. Uitati-va si voi in jur ca sa vedeti cine citeste Click! si va veti da seama cu cine am avut de vorbit. M-am acomodat destul de greu, mi-am intins nervii la maxim ca pana la urma sa devin imuna si pasiva si sa-mi spun poezia.
Am facut haz de necaz impreuna cu colegii mei, am vorbit cu cei mai ciudati si incapatanati oameni, i-am facut sa planga atunci cand le-am explicat ca nu au castigat si de ce nu au castigat, le-am facut mari bucurii cand le-am confirmat castigurile, am fost vocea prietenoasa si calda de la capatul celalalt al firului sau vocea rece si rautacioasa care le spunea sa reciteasca regulile concursului.
Raspunsurile noastre au fost date in functie de omul cu care vorbeai si de reactia lui la cele pe care i le spuneai.
Ideea e ca trebuie sa le raspunzi la toti amabil si sa-i faci sa inteleaga jocul, procedurile, iar unii sunt foarte greu de lamurit. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun incercati sa-i explicati unei persoane de 80 de ani ca trebuie sa ne trimita un fax si ca trebuie sa-si deschida un cont in banca, om care toata viata a fost invatat cu mandate postale.
Si unii oameni chiar nu stiu sa vorbeasca, nu stiu sa se exprime, nu stiu sa dea “buna ziua”, sa lege 3 cuvinte intr-un mod cursiv, se balbaie, se incurca, fac dezacorduri. E cam trist sa vezi cat le e de greu unora sa vorbeasca in propria limba. Si trebuie sa le raspunzi frumos cu toate ca uneori asa iti vine sa trantesti niste raspunsuri dar nu, trebuie sa te abtii.
In week-end nu ajung ziarele peste tot si lumea suna sa ceara numerele si se exprima ceva de genul:

“Imi dati va rog frumos un pic numerele?”
“Doar un pic, dupa aia mi le dati inapoi, da?”

“Sunteti draguta sa-mi dati si mie numerele?”
“Nu!”

Bine inteles ca nu le raspund asa 😛 ci le spun frumos numerele.

“Am castigat! Numerele de pe prima pagina sunt si pe pagina 13!”
“Nu, nu ati castigat, toate ziarele au numerele pe prima pagina si la pagina concursului”

“Alo, Cling?”

“Click! Mania, buna ziua, cu ce va pot ajuta?”
“Primaria? Au, da ce numar am format?” (zdrang telefonul in furca)

Si multe alte perle pe care acum nu mi le mai amintesc si imi pare rau ca nu le-am notat.

“Va foarte multumesc!” pentru rabdarea cu care ati citit acest entry, daca imi mai amintesc chestii le trec aici, poate imi amintesc ceva mai amuzant.

Posted in Day to Day, Romanian | 1 Comment

Morning Mist

This morning while taking the tram to work I passed near a park. Above the lake there was a curtain of thick fog. It sprung from the water like white flames and it crept across the grass, between the trees, by the chess tables stopping a few feet away from the gates. It looked like another world, a different world totally separated from the busy, crowded streets.
The tram left the park behind. I got off at the nearest subway station and took the train for the last part of my journey. Until this morning I did not realize that when getting out from the subway in front of the exit, across the street there is a big field. The office buildings stop abruptly and mud and bushes take over the surroundings. Stopping for a few seconds I saw the mist lurk behind the shrubberies, it was like it had fallowed me. I smiled and carried on walking to the office.
From behind the tall buildings the sun rose in all its glory.

Posted in Day to Day, English | Leave a comment

16 days to go

And I’m going to keep counting…

Posted in English, Music Stuff | Leave a comment