About Vienna

A few years ago after I returned from France I told myself I would never get on a plane unless I have a good reason to do so. Apparently a Satyricon concert in Vienna was a good enough reason. So off I went with my sister. It was a good chance to visit Vienna as well as it is a city I longed to see for quite a while now.
The flight was ok, we got there fast and easy. The hostel was great (Wombat’s… try it, it’s really nice), the room looked nice and the people at the reception were extremely kind. At the first glimpse the city looked great. The first evening we walked around into the unknown guiding ourselves by the bright Christmas lights. It was also the first time we tried the punch after which we felt very happy. So singing happily we conquered the streets of Vienna.
The second day was the big day for me. I wanted to do as many things as possible just to get faster to the moment I see Satyricon. I know I talked about the concert in my previous post but I can’t help myself. I have to say that “great” is too little to describe it. It was more than that, more than amazing, more than anything. It went beyond my expectations. So of course I got out of the concert hall hopping and jumping up and down with joy, a behavior not very suitable for a metal concert but quite appropriate for what I felt back there.
Third day of our trip was dedicated to visiting Schoenbrunn Palace and some of its surroundings. The palace is wonderful, Dad would have loved to see it(he is a history teacher) also, I do believe he would have told us much more than the guide did. After the palace we went and drank some punch(of course) and went on to the Zoo. And that was a good place to act as childish as possible and to sigh at the sight of all the cute furry animals we saw. The evening ended with a traditional Wiener schnitzel and a warm cup of… punch.
Saturday, the last day of our trip, was a short one, we wondered around on the streets trying to see the city again and to buy presents for the ones at home. And yes, to drink one last cup of punch.
The flight back home was nice and in less than an hour and a half we were back in Bucharest.
So going abroad again made me see a lot of nice places but again it made me see the differences between Romania and other European places. It is sad! Of course being used to France, the first day I had a funny feeling that I had to speak French. Than I started noticing how calm people are there. And how clean the streets are. And that the only people stopping in the middle of the street or talking loudly were Romanian. And that Romanians were the only ones who did not clean their table after breakfast at the hostel. And that we are really behind on so many things, or that we still have to learn a lot about being civilized. Or just about common sense.
But all in all it was a great trip, a breath of fresh air, an over the top concert and a very nice birthday/Christmas present. Now I am waiting for another good reason to get on a plane.

Posted in Away, English, Music Stuff | Leave a comment

Satyricon in Vienna

Dupa o zi in care am facut cat mai multe lucruri doar ca sa treaca timpul mai repede a venit momentul sa o iau spre Szene,Vienna sala de concert unde urma sa-i vad pe Satyricon cu Dark Fortress si Shining in deschidere. Din pacate nu am ajuns sa vad decat 3 melodii Dark Fortress dar pot spune ca acestea sunau ok. Nu-i cunosc atat de bine incat sa le analizez muzica. Aceeasi poveste si cu Shining, nu-i stiu decat de prin auzite si spre rusinea mea mai mult de jumatate din recitalul lor l-am petrecut in bar cu o bere in fata. Undeva pe la 22:15 trebuia sa inceapa Satyricon asa ca pe la 22 fix m-am strecurat in sala (era destul de aglomerat)si mi-am gasit un locusor de unde sa vad cat mai bine. Intarzierea a fost de 15 minute. Asa cum ma asteptam au inceput cu Repined Bastard Nation care este dupa parerea mea una dintre cele mai bune melodii ale lor. Ce pot sa spun altceva decat ca suna foarte bine! Toate piesele au sunat de la foarte bine in sus, se vede clar ca se pricep si ca le place la nebunie ceea ce fac pe scena. Ma asteptam sa fie asa, am auzit numai de bine despre prestatiile lor live si am si vazut cateva inregistrari dar acum m-am convins. Pot sa spun cu mana pe inima ca sunt geniali la acest capitol.
Pe tot parcursul concertului Satyr a vorbit mult si a antrenat publicul care si-a avut propriul rol in realizarea spectacolului. Faze mai mult sau mai putin amuzante au creat o atmosfera incendiara. Solistul are o carisma extraordinara si supravegheaza cu privirea toata sala, nu se lasa pana nu starneste in public reactiile dorite de el. Pentru aceste reactii la sfarsit noi am primit un rand de aplauze din partea trupei.
Sfarsitul a fost pe masura concerului si anume cu Mother North care s-a facut auzit mai intai in sala si apoi la corul din fata scenei s-a alaturat partea instrumentala pentru a creea deja cunoscutul intro al melodiei.
Setlistul a fost, mai mult sau mai putin in aceasta ordine, urmatorul: Repined Bastard Nation, The Wolfpack, Now Diabolical, Forhekset, Supersonic Journey, Black Crow On A Tombstone, Die by my Hand, Delirium, Den Siste, The Pentagram Burns si la bis King, Fuel for Hatred si Mother North.
As vrea sa-i mai vad si sa vad si alte trupe care dau tot ce au ei mai bun in fata a 3-400 de oameni. Din pacate Satyricon iau o pauza anul viitor asa ca va trebui sa mai astept. Inca un lucru, singurul regret ar fi ca nu au cantat Walk the Path of Sorrow dar poate o vor canta data viitoare.
Nu am poze, nu am filmulete, numai grija asta nu am avut-o eu, puteti vedea ceva inregistrari de la concert mai jos, cu multumirile de rigoare pentru cei care au filmat.

Posted in Away, Music Stuff, Romanian | Leave a comment

The sound of Vienna

Posted in English, Music Stuff | 1 Comment

4 days left

Tickets to concert:checked
Plane tickets: checked
Hostel booking: checked
“To visit” list: in progress
Flight fright: plenty
Luggage: not done yet

Posted in English, Music Stuff | Leave a comment

Click! Mania

Acum ca tot se termina proiectul la care lucrez de 10 saptamani as vrea sa scriu cateva cuvinte despre el. In caz ca nu stiati am lucrat de zor la concursul “Click! Mania” si multe mi-au fost date sa aud! Acum imi pare rau ca nu am notat toate chestiile ca sa le pot insira aici, pana acum le-am uitat si am avut si ce uita deoarece multe perle am mai auzit!!! Pentru cei ce vor sa stie cu ce se mananca acest concurs va invit sa cautati regulamentul pe net… asta daca doriti sa aflati mai multe detalii fata de ce voi spune eu aici.
Pe scurt e vorba de taloane cu numere pe care trebuie sa se completeze linii, coloane, diagonale etc etc. In afara de cei care nu au jucat dupa regulament multa lume nu ne-a injurat pentru ca cei care cunosteau regulile isi dadeau seama daca au facut o confuzie. Am avut amenintari cu politia, cu mersul la ziare, la televiziuni, la protectia consumatorului si multe altele. Ideea e sa nu iei personal toate amenintarile lor.
Si foarte important: trebuie sa ai nervii tari. Uitati-va si voi in jur ca sa vedeti cine citeste Click! si va veti da seama cu cine am avut de vorbit. M-am acomodat destul de greu, mi-am intins nervii la maxim ca pana la urma sa devin imuna si pasiva si sa-mi spun poezia.
Am facut haz de necaz impreuna cu colegii mei, am vorbit cu cei mai ciudati si incapatanati oameni, i-am facut sa planga atunci cand le-am explicat ca nu au castigat si de ce nu au castigat, le-am facut mari bucurii cand le-am confirmat castigurile, am fost vocea prietenoasa si calda de la capatul celalalt al firului sau vocea rece si rautacioasa care le spunea sa reciteasca regulile concursului.
Raspunsurile noastre au fost date in functie de omul cu care vorbeai si de reactia lui la cele pe care i le spuneai.
Ideea e ca trebuie sa le raspunzi la toti amabil si sa-i faci sa inteleaga jocul, procedurile, iar unii sunt foarte greu de lamurit. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun incercati sa-i explicati unei persoane de 80 de ani ca trebuie sa ne trimita un fax si ca trebuie sa-si deschida un cont in banca, om care toata viata a fost invatat cu mandate postale.
Si unii oameni chiar nu stiu sa vorbeasca, nu stiu sa se exprime, nu stiu sa dea “buna ziua”, sa lege 3 cuvinte intr-un mod cursiv, se balbaie, se incurca, fac dezacorduri. E cam trist sa vezi cat le e de greu unora sa vorbeasca in propria limba. Si trebuie sa le raspunzi frumos cu toate ca uneori asa iti vine sa trantesti niste raspunsuri dar nu, trebuie sa te abtii.
In week-end nu ajung ziarele peste tot si lumea suna sa ceara numerele si se exprima ceva de genul:

“Imi dati va rog frumos un pic numerele?”
“Doar un pic, dupa aia mi le dati inapoi, da?”

“Sunteti draguta sa-mi dati si mie numerele?”
“Nu!”

Bine inteles ca nu le raspund asa 😛 ci le spun frumos numerele.

“Am castigat! Numerele de pe prima pagina sunt si pe pagina 13!”
“Nu, nu ati castigat, toate ziarele au numerele pe prima pagina si la pagina concursului”

“Alo, Cling?”

“Click! Mania, buna ziua, cu ce va pot ajuta?”
“Primaria? Au, da ce numar am format?” (zdrang telefonul in furca)

Si multe alte perle pe care acum nu mi le mai amintesc si imi pare rau ca nu le-am notat.

“Va foarte multumesc!” pentru rabdarea cu care ati citit acest entry, daca imi mai amintesc chestii le trec aici, poate imi amintesc ceva mai amuzant.

Posted in Day to Day, Romanian | 1 Comment