Spinning Words

Rasfoind ziarul de astazi am citit un articol despre sistemul educational din Romania. De-a lungul minutelor de lectura am avut momente cand am fost de acord cu ceea ce era scris in articol dar si momente cand m-am enervat la culme. Pe scurt, unii experti au analizat manualele. Aici tind sa fiu de acord cu ei cand spun ca noile manuale sunt greoaie si ca depasesc logica specifica varstei. Daca imi amintesc bine si eu am avut cateva manuale din care nu pricepeam mare lucru dar spre norocul meu am avut profesori care ne explicau pe intelesul nostru tot ce era scris acolo. Nu pot fi insa de acord cu ei cand spun ca un elev petrece prea mult timp la scoala. 6 ore pe zi nu e mult!!! Intr-adevar dupa ce ajunge acasa urmeaza orele dedicate temelor dar si eu am stat 6 ore pe zi la scoala si nu am patit nimic. Si pregatirea lectiilor pentru a doua zi nu dureaza in fiecare zi cate 3-4 ore, depinde de zi, de materiile avute in orar. Cei care au dat declaratii in articol sustin ca un elev lucreaza mai mult decat un om care merge la serviciu. Nu e chiar asa.
Da, legatura teorie-practica lipseste cu desavarsire. Nu vreau sa-mi amintesc de lectiile de informatica in care ni se desena ecranul calculatorului pe tabla.
Profesorii… Ambii parinti sunt cadre didactice, stiu, programa e stufoasa si uneori e greu sa-l faci pe copilul de 16 ani sa-l inteleaga pe Eliade in doar doua ore de predare. Si mai comenteaza ei ca profesorii sunt batrani. Asa din curiozitate stiti ce nivel de pregatire au profesorii mai tineri sau ce tragere de inima au? Intr-adevar cei batrani nu stiu sa foloseasca calculatorul dar au pregatire pedagogica, rabdare si experienta precum si cunostinte acumulate de-a lungul unei vieti. Acest aspect este interpretabil.
Si acum vine partea frumoasa in care o tanara numita ea Alina Pascale, mama a unui copil ce merge la scoala, sustine ca ar trebui scosi din programa scolara autori ca Eminescu, Creanga, Hasdeu si Cosbuc. Citind aceste randuri singurul lucru care imi vine in minte e sa-i spun ca e proasta! Ea sustine ca acestia ar trebui inlocuiti cu Shakespeare sau Rushdie despre care tinerii nu aud decat in facultate. Hai sa citez: “Peste tot se vorbeste de globalizare si noi tot cu Cosbuc si cu Ion Creanga”. Cum trebuie sa fie aceasta femeie ca sa sustina asa ceva? Fato, cultura generala se construieste treptat. Cum ii spui tu unui elev de Shakespeare cand el nu ar sti cine sunt autorii romani? Cum sa sustii asa ceva? Sunt de-a dreptul revoltata!!! Si inca un lucru, probabil fata asta nu a auzit de literatura universala. Daaaaa, e acel obiect care apare in orar in clasa a 11-a! Si se studiaza doi ani de zile la liceu. Si daca nu ma insela memoria “Romeo si Julieta” se studiaza la ora de limba engleza in clasa a 9-a! Asta e cam asa: hai sa nu mai mancam branza cu mamaliga dar sa mancam de la McDonalds ca sa intram si noi in ritmul globalizarii.
Educatia din Romania are probleme si unele sunt grave si are nevoie de solutii repede sau vom ajunge sa avem tineri fara cultura generala. Parerile pot fi impartite, eu pot sa insir aici randuri intregi cu parerile mele. Ma tem de ziua in care majoritatea elevilor din Romania va fi foare asemanatoare cu majoritatea tinerilor din SUA si din educatia romaneasca se vor ridica din ce in ce mai putine varfuri.
Mai multe detalii gasiti in editia de azi a ziarului “Adevarul”.

Sau cum sa-ti gasesti casa intoarsa pe dos…
Vineri seara, dupa o zi la birou am ajuns in fata usii ca sa constat ca nu mai am butuc si ca usa e intredeschisa. Primul meu gand a fost: Smoc!!! L-am strigat din prag si mi-a raspuns, a iesit de undeva din debara dintre mormane de lucruri imprastiate. In timp ce strigam animalutul ma uitam de jur imprejur si nu-mi venea sa cred ce am in fata ochilor. Ma rog, matza teafara, am pus mana pe telefon. Eram destul de speriata si cand operatoarea de la 112 mi-a facut legatura cu un politist plictisit si enervant mi-am permis sa tip la el. Ca rezultat a devenit brusc foarte serios si si-a facut treaba repede. A urmat procedura lunga si plictisitoare, procedura ce va ramane fara rezultat pentru ca “stiti, nu-i vom prinde, au avut manusi” si apoi o jumatate de noapte de pus la loc: carti, haine, dosare, cursuri, acte, fotografii, cosmetice, rafturi, valize cu haine vechi, jucarii… si practic toate lucrurile din casa asezate pana atunci cu grija si in cea mai mare ordine undeva la dos numai ca sa nu ne mai impiedicam de ele. In caz ca va intrebati, nu, n-au furat nimic. Nu ca am ascuns noi bine valorile si banii ci pentru ca nu au avut ce fura. Sau ma rog, ce aveam noi de valoare nu li s-a parut lor interesant. Nu as putea sa spun acelasi lucru despre vecina de la 5 care s-a trezit cu cativa bani lipsa.
Si uite asa ne-am cumparat o yala noua.
Frumos mod de a incepe un sfarsit de saptamana, as zice.