Spinning Words

… e un titlu rupt din filme sau din cartile vechi… sau cele noi care vor sa reinvie valori… Da, am fost acasa, am ajuns in Ajun deci practic am pierdut toata partea aceea frumoasa cu pregatitul mancarii, curatenia si impodobitul bradului dar nu a mai contat pentru ca am ajuns acasa. Nu mi-am putut scoate din minte imaginea Craciunului la tara. De la un an la altul devine tot mai clara ideea ca nu va mai fi nici un Craciun acolo, sau nu asa cum era pe vremuri. Acum cativa ani negam cu incapatanare acest lucru acum il realizez si doare. La fel cum nu vor mai fi nici vacante de leneveala sub merii din livada ci doar vizite in fuga si incercari de a strange in tine tot farmecul locului in cateva ore sperand ca va fi de ajuns pana vei reveni altadata tot pe fuga.
Am pierdut in timp o parte din bucuria pe care o aveam cand eram copil, nu mai sunt aceleasi sentimente si incep sa-mi dau seama ca oamenii mari sunt niste oameni tristi iar eu nu mai sunt mica. Cu toate acestea m-am bucurat sa stau cu parintii, sa dorm in camera mea, sa vad orasul linistit, sa intru pentru cateva zile in ritmul lui, sa ma simt mult mai bine, mai calma si sa uit de vartejul Bucurestiului. Si m-am bucurat si de bradul impodobit, si de bucatele facute de mama, de prietenii revazuti si de micile detalii dupa care am scormonit in diferite locuri.
Si in plus am avut parte de un Craciun alb, a nins din Ajun pana pe 27 dimineata… in continuu 🙂
Si luni m-am intors de la -15 grade la -5…
Dar mi-e drag sa merg acasa si e frumos sa ai unde sa te duci de sarbatori. Pana la Pasti mai sunt mai bine de 3 luni si atunci as vrea sa stau la tara.

Cateva zile petrecute acasa m-au facut sa ma simt foarte bine. Adica ce altceva ai putea sa mai vrei atunci cand ai 3 mese pe zi, un pat moale, o camera ce-ti apartine pe deplin, un decor familiar si de ce nu si familial, o zi intreaga in fata televizorului si eventual si pe cineva cu care sa comentezi ceea ce vezi? Pai… ar mai fi multe dar cum nu poti sa le ai pe toate sau sa le impaci pe toate, le iei pe rand.
Dap, a fost foarte frumos acasa, am avut timp sa cad in butoiul cu melancolie, sa ies pe strazile reci si sa caut detalii de care sa ma agat, detalii care sa-mi aminteasca de anii de liceu, sa caut fete cunoscute dar nu m-am ales decat cu o multitudine de trairi care apareau subit in mine de fiecare data cand treceam pe langa un anumit punct de reper. Iar la urma m-am trezit intr-un oras familiar in mijlocul necunoscutilor si cu o mare tristete in suflet: totul mi-e atat de cunoscut si totusi imi parea strain. Singurele repere pe care le mai am acolo sunt doar entitati fara suflet dar pline de o viata aparte, a lor, a orasului.
Si am mai avut timp sa analizez muzica de pe canalele cu acest specific si mi-am pus mainile in cap. In afara de ceva Coldplay posturile romanesti nu dau nimic altceva decat muzica de 2 bani. In perioada in care eram in liceu mai scapau un K’s Choice, un U2, Linkin Park, HIM, chiar Metallica, poate si ceva muzica mai veche dar acum nu dau decat cea mai proasta muzica posibila si in mare parte romaneasca. La capitolul muzica singura scapare mi-a fost VH1. Apoi am luat posturile romanesti la puricat, canalele de sport si am terminat prin a ma uita la desene animate pe Boomerang.
Of course mi-am batut parintii la cap, am vorbit o multime cu ei, am citit lucrarile de control date de tata unor elevi si… m-am ingrozit (Parafraza de cerinta: Alcatuiti propozitii cu urmatoarele cuvinte astfel incat sa le reiasa sensul 1. migrator. Raspuns: Bunica mea este migratoare.)
Am dormit cat am putut, am ascultat cd-uri uitate in sertarul de la birou si mi-am amintit cu drag de zilele petrecute pe acolo. Sertarul meu inca mai poarta aroma de parfum OQ de la Oriflame…
Da, am fost acasa.