Spinning Words

In ajun venea preotul cu Boboteaza, ii lasa mamei o cana de Aghiazma din care vroiam si eu sa beau mai mult din curiozitate, nu intelegeam eu ce e cu Aghiazma pe vremea aceea. Intr-un an stiu ca am baut dintr-o sticla pe care o tinea mama eu ajungand doar sa-mi umezesc buzele. Chiar nu intelegeam de ce nu am voie sa beau. Ieri a venit preotul si aici, chiar vroiam sa vina dar a venit pe neanuntate si a plecat la fel de repede precum a venit lasandu-ma foarte contrariata: eu cand ii dau banii ptr ca a venit?(intrebandu-ma asta in spatele usii deja inchise si auzindu-l cum sfinteste alt apartament)
Intotdeauna in vremea asta incepea scoala si eu mereu ramaneam cu gandul la bradul impodobit in camera de la tara, la pisicile care dormeau pe pat, la bunica, la zapada din fata casei, sania, prietenii din Roman, jocul de Rummy, la mirosul de paine prajita pe plita incinsa, untul de casa, toba, lebarul, soricul, Plugusorul, la pitigoii care asteptau in vie sa scuturam firmiturile de pe fata de masa, la Ceahlaul vazut in apus, la trenurile ce treceau prin gara Halaucesti, darele de fum, luna in capatul ulitei…
Cu toate acestea ma intorceam in Pascani si ma duceam la scoala. Imi era frica sa nu cad pe zapada batatorita si inghetata, inaintam prin zapada cu crivatul ce astepta la fiecare colt de strada, povesteam cu bucurie cat de minunata a fost vacanta mea crezand ca eu am avut cea mai frumoasa vacanta dintre toti… si era cea mai frumoasa vacanta pentru ca era a mea.
Auzeam mereu de gerul Bobotezei si nu intelegeam ce e ala… am aflat mai tarziu ca din traditie se spune ca Boboteaza e cea mai rece zi din iarna la fel cum tot din traditie am aflat ca daca se intampla sa cazi pe gheata in ziua de Boboteaza te vei casatori in anul in curs. Tot traditia spune ca postul negru din Ajun iti aduce in vis ursitul sau ca 3(sau 5?) zile dupa sfintirea apelor e pacat sa faci baie.

… e un titlu rupt din filme sau din cartile vechi… sau cele noi care vor sa reinvie valori… Da, am fost acasa, am ajuns in Ajun deci practic am pierdut toata partea aceea frumoasa cu pregatitul mancarii, curatenia si impodobitul bradului dar nu a mai contat pentru ca am ajuns acasa. Nu mi-am putut scoate din minte imaginea Craciunului la tara. De la un an la altul devine tot mai clara ideea ca nu va mai fi nici un Craciun acolo, sau nu asa cum era pe vremuri. Acum cativa ani negam cu incapatanare acest lucru acum il realizez si doare. La fel cum nu vor mai fi nici vacante de leneveala sub merii din livada ci doar vizite in fuga si incercari de a strange in tine tot farmecul locului in cateva ore sperand ca va fi de ajuns pana vei reveni altadata tot pe fuga.
Am pierdut in timp o parte din bucuria pe care o aveam cand eram copil, nu mai sunt aceleasi sentimente si incep sa-mi dau seama ca oamenii mari sunt niste oameni tristi iar eu nu mai sunt mica. Cu toate acestea m-am bucurat sa stau cu parintii, sa dorm in camera mea, sa vad orasul linistit, sa intru pentru cateva zile in ritmul lui, sa ma simt mult mai bine, mai calma si sa uit de vartejul Bucurestiului. Si m-am bucurat si de bradul impodobit, si de bucatele facute de mama, de prietenii revazuti si de micile detalii dupa care am scormonit in diferite locuri.
Si in plus am avut parte de un Craciun alb, a nins din Ajun pana pe 27 dimineata… in continuu 🙂
Si luni m-am intors de la -15 grade la -5…
Dar mi-e drag sa merg acasa si e frumos sa ai unde sa te duci de sarbatori. Pana la Pasti mai sunt mai bine de 3 luni si atunci as vrea sa stau la tara.