Spinning Words

Astazi mi-a fost trimisa aceasta poza si mi-am amintit de discutiile din ultimile zile referitoare la animale si la lupta dintre cei care vor sa le protejeze si cei care nu sustin aceasta cauza, cei care incearca sa gaseasca o cale de mijloc si cei extremisti… Da, eu sustin infiintarea Politiei animalelor!!! O s-o spun sus si tare. Sunt prea multe animale cu stapan tratate groaznic, sunt prea multe animale omorate pentru amuzament!!! Din pacate sunt si prea multe animale fara casa- turma de pisici de prin cartiere, haitele de caini ce bantuie strazile. Nu stiu cat rau poate sa faca o pisica dar de caini mi-e si mie frica. Totusi de multe ori mi s-a intamplat sa intalnesc o privire fricoasa, un caine care sa se uite fix in ochii mei cerand ceva, poate mancare, poate afectiune. Nu-i mangai, mi-e frica de ei iar de mancare nu am ce sa le dau. Daca as putea as avea grija de toti dar nu in strada. Vorbeam cu Sister mai de mult ca daca am avea bani am face un adapost pentru animale. Revenind, cu tot raul pe care cainii il fac destul de des eu tot nu pot sa raman indiferenta. Nu pot sa tolerez oameni de genul celor care mi-au otravit cainele cu ceva atat de puternic de a cazut ca traznit, n-a mai avut timp sa se intoarca la cusca lui sau care mi-au otravit un caine de 7 ori de bietul animal acum ar trebui eutanasiat pentru ca e semi-nebun de la atata otrava(noi banuim ca a fost soda caustica sau ceva foarte acid dupa balele sangerii care ii curgeau a doua zi si dupa spasmurile pe care le avea- nu e placut sa-ti vezi cainele in starea asta mai ales ca atunci cand era mic se cocota singur pe pat in bucatarie si venea la tine sa-l dai in scranciob). Si cred ca nu-i pot ierta si pentru ca mi-au spanzurat doi motani… Nu pot sa uit ca am fost muscata de caine dar o mare vina a atacurilor lor asupra oamenilor o avem si noi, daca am avea mai multa grija de ei, daca ar avea o casa, daca nu ar mai fi batuti fara motiv nu ar mai ataca copiii.

In blocul in care e firma unde lucrez, la parter, in sptele gratiilor, dorm aproape mereu multe pisici. Una sau doua dintre ele sunt foarte ingrijite si curate, celelalte sunt prafuite, probabil sunt ale nimanui. La geamul de la bucatarie au un vas cu apa si unul cu mancare. Uneori ma lasa sa ma joc cu ele. Intr-o zi erau 3 pisici pe pervaz si doua jos pe trotuar. Astazi stateau la geamul de la camera, dormeau pe pervaz iar in geam privind afara era o batranica.

Forfoteste intr-un mod mult mai placut decat in restul zilei, mai putin obositor, mai proaspat dar si mai somnoros. La iesirea din metrou iti apar in fata floraresele care te indeamna sa cumperi de la ele si te lasa sa-ti alegi ce vrei tu din gramezile de lalele asezate unele peste altele sau din vasele pline de narcise albe sau galbene. Toata lumea se grabeste sa ajunga la birou dar au timp sa intre in cafenele sa agate o cafea in fuga lor catre serviciu. Unii isi iau micul dejun in restaurantele de tip fast-food, altii deja dau telefoane si aranjeaza intalniri. Unii sunt prinsi in trafic. Pe strazi sunt si cersetori: batrane care aproape plang atunci cand cer un banut si betivi ordinari care, cu fata rosie si duhnind a bautura ieftina, iti fac semn cu mana pe stomac sa le dai ceva de mancare. Si toate astea sunt prinse in racoarea placuta a diminetii, intr-o graba catre, intr-un inceput de zi… La colt e acelasi nene care in fiecare dimineata te roaga sa cumperi flori de la el. Azi ca si ieri avea lalele rosii, luni avea narcise si marti avea cateva buchetele de toporasi. Mereu il refuz, nu cumpar flori in drum spre serviciu. Nu ma grabesc sa ajung la serviciu, nu inca… Trebuie sa invat sa nu ma mai agit. Dimineata e prea frumoasa, azi am vazut asta. Cati dintre noi mai vad? Prea putini din pacate, avem altele pe cap.