Spinning Words

In blocul in care e firma unde lucrez, la parter, in sptele gratiilor, dorm aproape mereu multe pisici. Una sau doua dintre ele sunt foarte ingrijite si curate, celelalte sunt prafuite, probabil sunt ale nimanui. La geamul de la bucatarie au un vas cu apa si unul cu mancare. Uneori ma lasa sa ma joc cu ele. Intr-o zi erau 3 pisici pe pervaz si doua jos pe trotuar. Astazi stateau la geamul de la camera, dormeau pe pervaz iar in geam privind afara era o batranica.

Forfoteste intr-un mod mult mai placut decat in restul zilei, mai putin obositor, mai proaspat dar si mai somnoros. La iesirea din metrou iti apar in fata floraresele care te indeamna sa cumperi de la ele si te lasa sa-ti alegi ce vrei tu din gramezile de lalele asezate unele peste altele sau din vasele pline de narcise albe sau galbene. Toata lumea se grabeste sa ajunga la birou dar au timp sa intre in cafenele sa agate o cafea in fuga lor catre serviciu. Unii isi iau micul dejun in restaurantele de tip fast-food, altii deja dau telefoane si aranjeaza intalniri. Unii sunt prinsi in trafic. Pe strazi sunt si cersetori: batrane care aproape plang atunci cand cer un banut si betivi ordinari care, cu fata rosie si duhnind a bautura ieftina, iti fac semn cu mana pe stomac sa le dai ceva de mancare. Si toate astea sunt prinse in racoarea placuta a diminetii, intr-o graba catre, intr-un inceput de zi… La colt e acelasi nene care in fiecare dimineata te roaga sa cumperi flori de la el. Azi ca si ieri avea lalele rosii, luni avea narcise si marti avea cateva buchetele de toporasi. Mereu il refuz, nu cumpar flori in drum spre serviciu. Nu ma grabesc sa ajung la serviciu, nu inca… Trebuie sa invat sa nu ma mai agit. Dimineata e prea frumoasa, azi am vazut asta. Cati dintre noi mai vad? Prea putini din pacate, avem altele pe cap.

De Pasti am fost la tara. Frumos loc. Am scris si mai de mult ca Siretul e foarte aproape de sat. In aceasta primavara a ajuns pe paraul din marginea satului. A doua casa de la marginea satului e a bunicai. M-a apucat spaima. Ma apucase deja acum cativa ani cand inca mai erau 20 de metri pana la parau dar acum e acolo, e la 20 de metri de gardurile oamenilor. Acum eu ce sa fac? Sa stau si sa astept cativa ani pana cand Siretul va darama casa in care am copilarit? Sa sper ca ziua in care voi plange in pumni va fi cat mai indepartata? In ce parte sa o iau, dati-mi o idee, as face orice. Edilii locali dau vina pe cei de la Gospodarirea apelor ca nu fac nimic, cei de acolo pe edilii locali ca n-au proiect de intervenire in cursul raului si ca n-au plantat copaci ca sa intareasca malul dinspre sat al Siretului.
Pe malul paraului, inspre sat, unde Siretul a ajuns in parau o rachita se bate cu apele impreunate… asta pana cand un idiot din sat se va trezi sa o taie sau pana cand se va surpa pamantul de sub radacinile ei.
Noi i-am acuns bunicai mult timp faptul ca Siretul se apropie de sat. E batrana, peste o saptamana face 85 de ani(multi inainte). Pana la urma a aflat, fie ca ne-a auzit vorbind, fie ca i-au spus vecinii. Anul acesta in Duminica de Pasti a rugat-o pe mama sa mearga cu ea pana in capatul ulitei ca sa vada si ea cum e Siretul in parau. Si au luat-o agale. Bunica nu mai iesise din curte de foarte mult timp, nici la poarta nu mai ajunge decat o data la doua zile ca sa ia sticla cu lapte adusa de o femeie din sat.
In ce parte sa o iau? Nu vreau sa vad casele daramate la televizor. Iar voi nici nu stiti cat de mult poate creste debitul Siretului daca ploua mult. Va rog dati-mi o idee, orice. Nu pot face multe dar macar as vrea sa incerc.
Alexandru Ioan Cuza, sat pe valea Siretului.