Un fel de strigat dupa ajutor

De Pasti am fost la tara. Frumos loc. Am scris si mai de mult ca Siretul e foarte aproape de sat. In aceasta primavara a ajuns pe paraul din marginea satului. A doua casa de la marginea satului e a bunicai. M-a apucat spaima. Ma apucase deja acum cativa ani cand inca mai erau 20 de metri pana la parau dar acum e acolo, e la 20 de metri de gardurile oamenilor. Acum eu ce sa fac? Sa stau si sa astept cativa ani pana cand Siretul va darama casa in care am copilarit? Sa sper ca ziua in care voi plange in pumni va fi cat mai indepartata? In ce parte sa o iau, dati-mi o idee, as face orice. Edilii locali dau vina pe cei de la Gospodarirea apelor ca nu fac nimic, cei de acolo pe edilii locali ca n-au proiect de intervenire in cursul raului si ca n-au plantat copaci ca sa intareasca malul dinspre sat al Siretului.
Pe malul paraului, inspre sat, unde Siretul a ajuns in parau o rachita se bate cu apele impreunate… asta pana cand un idiot din sat se va trezi sa o taie sau pana cand se va surpa pamantul de sub radacinile ei.
Noi i-am acuns bunicai mult timp faptul ca Siretul se apropie de sat. E batrana, peste o saptamana face 85 de ani(multi inainte). Pana la urma a aflat, fie ca ne-a auzit vorbind, fie ca i-au spus vecinii. Anul acesta in Duminica de Pasti a rugat-o pe mama sa mearga cu ea pana in capatul ulitei ca sa vada si ea cum e Siretul in parau. Si au luat-o agale. Bunica nu mai iesise din curte de foarte mult timp, nici la poarta nu mai ajunge decat o data la doua zile ca sa ia sticla cu lapte adusa de o femeie din sat.
In ce parte sa o iau? Nu vreau sa vad casele daramate la televizor. Iar voi nici nu stiti cat de mult poate creste debitul Siretului daca ploua mult. Va rog dati-mi o idee, orice. Nu pot face multe dar macar as vrea sa incerc.
Alexandru Ioan Cuza, sat pe valea Siretului.

Posted in Day to Day, Romanian | Leave a comment

Dor

Ochii mari priveau inspre apa. Printre crengile puilor de rachita si firele lungi de iarba urmarea firul alb la capatul caruia plutea pe apa o mica pluta din porumb iar uneori dintr-un capat de pana de gasca. Trebuia sa fie atenta mai ales la tufele de cornut care puteau sa-i agate firul firav. La prima miscare a plutei mana se indrepta catre nuiaua de langa ea si se oprea la un lat de plama deasupra ei asteptand. Uneori pluta incepea un dans saltaret alteori se cufunda sau pleca la plimbare pe suprafata mizerabila a apei. Paraul era atat de mic incat veri la rand seca saptamani intregi. Oamenii aruncau in el toate gunoaiele posibile. Apa mica se strecura pe un pamant lutos si daca indrazneai sa intri in ea te afundai pana la glezna in cel mai lipicios mal posibil. Bine inteles ca nu faceai asta, albia era plina de cioburi si table ruginite. Trebuia doar sa stii unde sa-ti gasesti un loc de refugiu, un loc curat. Sub malul grunzuros, printre tufele de cornut, departe de musuroaiele de furnici si de potecile ce duc la piertele punte peste parau, in dreptul unui adapost dat de un intrand de pamant in apa, acolo era locul potrivit. Cu batul intr-o mana si o punguta in alta cobora in capatul ulitei si apoi se lasa sub mal. Nimeni nu stia ca e acolo, nimeni in afara de cei care stiau unde sa o caute. Scotea din punga ei cutia cu rame si dupa ce se pregatea se punea pe asteptat. Urmarea dansul plutei ore intregi. Ii curma dansul brusc ca sa ofteze sau ca sa priveasca cum se zbateu micii pesti argintii in lumina soarelui. Pestisorul intra apoi in sticla de plastic taiata pe jumatate si cu maner de sarma. Dupa cateva ore sau cand o razbea foamea isi lua pestisorii, scotea undita din apa si pleca acasa. Pestii ajungeau in butoaie sau in bazinul de apa de ploaie si primeau zilnic firmituri de paine. Pleca din vacanta si ei ramaneau tot acolo spre ciuda pisicilor care ii urmareau de sus si nu puteau sa ajunga la ei. Dar zile in sir ii ramanea in minte imaginea de sub malul grunzuros: bobitele de pamant, batul, firul alb, tufele de cornut, apa murdara si pluta galbena sau alba. Daca inchid ochii si acum le vad de parca as fi acolo, si acum simt mirosul salciu de mal si pe cel amar de rachita. Inca mai stiu sa fac o undita si sa leg carligul cu nod pescaresc. Mi-e dor!

Posted in Mood, Romanian | Leave a comment

March 24, 2008

I would so much like to be the girl I used to be a few years ago… I think about two. It was so easy back then to push the little “ignore” button, not to care, not to worry. Indeed I had a lot of time for myself, I only worried about school and the money I needed to go out once a week. Right now I care too much and about a lot of things and I worry too. I just want to get in that state when I just don’t give a f**k about anything or anyone, when I don’t care who I meet and where I meet him/her, when I can just send to cursed dark places all the people who have a “love me cause I’m beautiful” smile on their faces.

Posted in Evilish | Leave a comment

Slightly Mad

I’m going to have a heart attack… First there was Iron Maiden… the news on the concert made me soooo happy, I even got a ticket, I can barely wait for the concert. Then there was a rumour about Manowar and Metallica. Manowar are coming, Metallica is stil uncertain. Judas Priest are coming, Linkin Park too and this morning I found out that Whitesnake, Bon Jovi and Def Leppard might visit our country as well… + the other bands that are not yet confirmed for the festivals… I’m going mad!!! And bankrupt in the same time cause practically all my money will go on tickets. I am already thinking of not going to some concerts but how could I? I practically grew up with this music, I regret the fact that I didn’t go to Helloween and Megadeth, I don’t want to regret stuff anymore. I don’t know if this is dream come true or a nightmare…

Posted in Music Stuff | Leave a comment

Enchanted

A movie with 3 awards for Best Family Movie, a fairy-tale with a lot of songs, quite funny but korny, with a princess, a prince, an evil queen and a super cute squirrel…

Posted in Day to Day, English | Leave a comment