Spinning Words

M-am gandit la ele foarte mult. Le-am facut acum un an si din pacate le-am pierdut urma cand s-a stricat serverul de la universitate. Vorbesc despre proiectele mele din Franta. Unele la care am lucrat cu placere, cu multa placere. Ma uit acum la ele, doua dintre ele au cate 7 pagini scrise in franceza de catre mine. Am stat ore intregi in fata calculatoarelor de la sala de net, pacalind sistemul lor care te deconecta automat dupa o ora, ascultand muzica si schimband din cand in cand replici pe messenger cu cei de acasa. Imi pare bine ca nu le-am pierdut, imi plac, imi plac temele abordate. Nu stiam pana atunci de unde provine subcultura gotica: din cultura punk, din aceasta cauza este subcultura. Ma mananca degetele sa copiez aici ceva din ele dar sunt paragrafe intregi care imi plac.
Ciudat, acum imi amintesc atat de bine ce am facut ca sa le scriu, imi amintesc nenorocita sala de net, cum am reusit sa intram pe mess chiar daca nu aveam voie, cum schimbam parole intre noi ca sa stam cate 3-4 ore la calculator fara sa ne schimbam locul si cum am reusit sa identificam acele calculatoare care ne permiteau o conectare continua. Sala aia era singura mea legatura cu cei de aici… Asteptam sa intre oamenii pe mess minute in sir, in fata unui monitor si cu telefonul in mana asteptand acel pretios beep care insemna ca sunt acolo si ca pot vorbi cu ei.
Iar o dau in melancolie si mai ajungeti sa credeti ca biata de mine se simtea aiurea rau. Pai nu a fost asa nasol si chiar daca a fost mai trist asa, firea mea un pic masochista m-a ajutat sa fac fata acestor chestii hranindu-ma cu propria-mi tristete. In plus erau atat de multe motive care sa ma determine sa nu ma dau batuta incat din una-ntr-alta am facut ce-mi place, am simtit in felul meu chiar daca acest fel nu se caracterizeaza meru prin bine.
Si toate astea se intamplau acum un an. Pare ca un vis.
Les symboles utilisées par la culture gothiques sont très intéressantes, leur valeurs aussi et ce qui est étonnant est le fait que la culture a survive presque 30 années et il n’y a pas des signes qui prédissent sa mort. La culture peux exister encore plusieurs années et même s’elle perte la visibilité aux yeux de publique elle reste toujours dans le underground.

Acum stiu de ce imi place luna noiembrie… Nu, nu-mi place numai pentru ca in noiembrie e ziua mea si Sf Andrei si primesc multe urari si cadouri, imi place si din alte motive. E o luna foarte imprevizibila si diferita in fiecare an. Adica daca in octombrie e caldut si e o toamna placuta si in decembrie deja e frig rau, noiembrie poate fi atat de diferit. Cand m-am nascut ningea viscolit. De cand am inceput sa pricep ce se intampla am prins ninsoare in noiembrie de doua ori, si nu orice ninsoare ci din alea sanatoase. Am prins si ani cu noimbrie nesuferit si ploios, morocanos si rece, cu noiembrie geros si inghetat dar si cu noiembrie caldut si prietenos. Mi se pare ca in noiembrie cerul e foarte albastru si foarte limpede(cerul de toamna e foarte frumos in general), ador miezul zilei caldut si serile geroase, mirosul de fum de la frunzele arse si bruma groasa de pe iarba. Ador cerul vazut printre crengile goale ale copacilor, dosurile ferite de vant si insorite, primul pahar de vin din strugurii de anul in curs, primii fulgi cazuti(cred ca am dat 10 mesaje la prima ninsoare de anul acesta) Si-mi plac si zilele pline de ceata prin care se vede cu greu albastrul cerului iar soarele se vede ca un disc alb-cenusiu… si zilele intunecate si innorate. Si mi-e dor de serile cand, dupa ce terminam treaba la tara si dadeam foc la uscaturile din gradina, faceam cartofi copti in jarul rosiatic. Da… acum am cazut in butoiul cu melancolie. Oh da, si de doi ani mai e un motiv pentru care imi place luna noiembrie. Pun punct… later!