Scriu despre…

Frumos inceput de saptamana am avut, atat de frumos incat nu-mi venea sa ma dau jos din pat. N-o sa vorbesc despre serviciu, lucrurile aici sunt instabile, n-o sa vorbesc despre scoala, si asa nu prea am timp de ea(nu sa ajung la ci sa simt ca), o sa vorbesc despre alte nimicuri.

Pana acum ceva vreme nu-mi placea sa merg la dentist, nu spun ca acum imi place, inca ma urc cu groaza pe scaunul ala dar e ok, tolerabil.

De aproape doi ani de zile am o creatura in casa, creatura care chiar daca nu vorbeste e vie, e un suflet noaptea pe langa mine.

Ma scot din sarite oamenii care chiar nu pricep nimic sau pricep ce vor ei sa priceapa. De ce nu intreaba? Aflarea unor raspunsuri nu costa nimic iar o intrebare nu e capat de lume.

Am obosit, scriu la acest blog de doua ore, doua ore in care am facut multe alte chestii.

Mi-e somn, ma duc sa mananc si apoi la scoala.

Posted in Day to Day | Leave a comment

School Days

I am still in school. I can barely feel it. In the evening I am so tired that I can’t possibly enjoy the classes, and yes some of them could be enjoyable if only… I tried to be friendly so now I know some of the people. The classes take place in 3 different locations, one spookier than the other. So, with a little effort I can bare a whole class, I can smile to the kids in the same room but there’s one thing it seems I will never be able to do: find the ladies room. I guess it’s quite funny to wonder around the cold corridors in search for it and end up in the same place and that is in front of the men’s room. For now that will just have to do.

Posted in Day to Day | Leave a comment

Sunny Days and Daisies / Foggy Nights and Blue Thorns

Excuse me for being like this…and not in another way. Maybe one day I will change, I don’t know. Maybe one day you will understand that this is really me and I’m not faking it. Maybe I can be different but when I act different I don’t feel comfortable. Maybe a smile is not made to be on my face for the same reasons it appears on other people’s faces. Maybe I don’t see things the same way, maybe I am different, maybe I really am a freak.
This is how I feel.
I don’t like it when I’m not me.
And everything I do has a reaction on the inside.
Take me as I am I won’t change for you, if I change I will change for me, but I don’t know which way the change will lead.

Posted in Mood | Leave a comment

November 11, 2007

Aseara… m-am intalnit cu cativa prieteni, oameni pe care ii stiu de-o viata, oameni pe care ii stiu de cativa ani. Vroiam sa-i duc pe unde merg eu, sa vad daca le place, vroiam sa ne simtim bine impreuna, se pare ca asa a fost, eu sper ca au fost cu totii multumiti. A fost o seara frumoasa, atipica din mult puncte de vedere. De ce? Pai, mai intai eu am dansat. Eu nu dansez decat foarte rar. Acum daca va intrebati de ce am dansat raspunsul e simplu: tequila. Mi-am omorat cativa neuroni cu absinth. Absinth-ul, alt element care a facut seara atipica. In general pe mine scrie bere si vodka. Am ras, nu mi-a pasat de nimic. Mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara ca prea multe cuvinte strica, oricat de frumoase ar fi si oricat de frumos ar fi asezate pentru mine vor fi mereu un fel de clisee si le voi gasi amuzante mai ales dupa cateva pahare de. Si apoi depinde si din partea cui vin acele cuvinte, daca sunt de vrajeala… si in general sunt pentru ca sincere nu sunt in nici un caz. Apoi, eu nu mai am 16 ani sa ma topesc din cauza lor.
As fi vrut mult sa mai fie cativa oameni acolo, oameni plecati departe pe care nu stiu cand o sa-i mai vad, as fi vrut sa fii si tu acolo, e altfel cand imi esti in preajma.
Nu mi-a fost mare mirarea cand, tzopaind si candtand o oarecare melodie pe care o stiu din taberele de la mare din 5-8, s-a trezit in mine o mare dorinta de a asculta cu totul alt tip de muzica. Dorinta o simteam pulsandu-mi in piept ca o reactie organica la ceea ce faceam/ascultam… There’s another kind of music in my blood.
So, da, a fost o seara frumoasa, le multumesc celor care au venit. In schimb undeva adanc in mine a ramas un mare “dar”… Mi-e dor de coltul intunecat si vibratiile din podea.

Posted in Day to Day, Mood | Leave a comment

My road to…

no, not hell but you’re close
Drumul meu incepe in fiecare zi la 8:30 sau la 10:30 depinde daca e saptamana cu seminarii sau nu. Daca e la 8 atunci 41 si metrou de la Crangasi, daca e 10 atunci catre Eroilor cu toata viteza inainte. Restul e simplu: munca, masa, scurta plimbare de la 16:00 la 16:15 si apoi scoala. Drum monoton, ma intalnesc cu aproape aceleasi persoane in fiecare zi, stau si ascult muzica si-mi vad de ale mele: ma uit pe pereti, analizez schita magistralelor de metrou, imi fug ochii dupa crizantemele de la florarii…
Azi mi s-au oprit ochii asupra reclamei pentru Contul Curent BCR, reclama de la Eroilor, care sta deasupra intrarii de foarte mult timp. Dap, e dragutza mai ales daca stii si varianta pentru televiziune. Ceea ce nu am observat pana astazi e ca pe fundalul respectivei imagini, langa bar, un el bea Fanta si o ea are in fata o sticla de Izvorul Alb. Intr-adevar imaginile sunt cam blurry dar pana la urma sticlele se vad foarte bine si e foarte usor sa-ti dai seama ce produse sunt. Acum intrebarea mea e, ce cauta sticlele de Fanta respectiv Izvorul Alb in reclama la BCR?

Posted in Day to Day | Leave a comment