La ele m-am gandit azi toata ziua. Poate pentru ca acum cateva zile s-a implinit un an de cand am mers pentru prima data in Pere Lachaise sau pentru ca mi-e dor sa ma plimb pe alei, sa urc scari inguste si intortochiate, sa citesc de pe pietre sau sa vad lumanarile palpaind in vant.
Poate mi-e dor de oaza de liniste de acolo… Nu toti vad cimitirele asa, nici nu sunt toate asa, nu toate cimitirele sunt la fel.
Dar la ele m-am gandit azi toata ziua.
Azi fu o zi aglomerata, nu neaparat grea dar incarcata: job, doctor, scoala, iesire. Partea mai frumoasa a venit cand, inconjurata de colegi la cursuri, primesc un telefon: “Buna ziua” ,spune o voce la care eu raspund”Buna ziua!”. “V-am sunat in legatura cu tractorul pe care-l vindeti”
“Eu nu vand nici un tractor”(moment in care colegii mei au… reactionat ca atare) Aceeasi voce: “Nu? Atunci sa va fie de bine!”(pe un ton iritat) dupa care inchide . Partea mai amuzanta si a doua portie buna de ras a venit cand la cursul de Teoria Comunicarii pentru a da nu stiu ce exemplu profesorul s-a folosit de, exact, un tractor
.
Ce inseamna sa fii tanar si sa ai avant? Inseamna ca daca lucrezi la oficiul postal o sa le sari in ajutor oamenilor de la coada si daca lucrezi la receptie la spital o sa fii de ajuns de draguta incat sa ajuti oamenii. Pacata ca in aceste doua locuri am intalnit doar cate o persoana din aceasta categorie dar pana la urma cred ca am fost norocoasa ca am dat peste ele. In rest: aceeasi ignoranta si indiferenta(percepute din afara), rutina(vazuta din interior) si uneori chiar lipsa de interes si nesimtire. Nu am ochi sa-i vad pe cei care privesc de sus doar pentru ca sunt in spatele unui geam/birou sau pentru ca stiu ca linistea ta depinde de ei.
Vizita la posta a fost scurta dar sedera la spital nu prea. Daca la o usa se inghesuie 10 oameni e clar ca inauntru lucreaza un singur om si nu intr-un ritm foarte alert. Cu toate acestea in partea cealalta a holului 5 sau 6 asistenti/doctori stau gramada si vorbesc, ei sunt de la urgente, nu esti o urgenta stai la coada. Pana la urma se indura de tine cineva si te baga in seama, se poarta frumos dar asta dupa o ora de asteptare, o ora numai ca sa faci o amarata de injectie. Si in timp ce unii asteapta sa coboare si asupra lor mana care vindeca altii observa miscarea din hol: o cearta ca una s-a bagat inainte la rand, lacrimi pentru ca vestile nu sunt atat de bune, oameni ai stazii dati afara cu vorba buna dar care nu pleaca fara putin scandal si per total un sentiment de lipsa de interes pentru toti cei care treceau pragul.
Si, above all, “daca va simtiti rau puteti merge la o policlinica sau la o clinica, cu toate ca vom face scris la Minister sa inchida clinicile ca ne iau pacientii, nu trebuie sa veniti neaparat la mine”… citat sau ma rog, aproape citat dar cam asta era ideea.
“At the end of the day you are one with your art and everybody’s an artist. Everybody’s a piece of art. Everybody’s got a story to tell. Everybody tells it in different ways, some people tell it the way they walk, some people tell it the way they talk or the way they smile. You’ve just got to have some imagination.” – V.V.
You may not know it but I’m no good at: dancing, cooking
A book that changed me: “Ciuleandra”- Rebreanu
When I was a child I wanted to be: a teacher
Movie heaven: Harry Potter, The Doors
I wish I’d never worn: a uniform
All my money goes on: food, lots of food
My favourite building: the Koln Dome
My biggest regret: not being daring enough
The soundtrack to my life: HIM and Nymphetamine
The best invention ever: metal music
Spinning Words 