In Loving Memory

of our beautiful white dog killed by cold hearted, stupid theaves and, unfortunately, neighbours 5 years ago in November.

Posted in Mood | Leave a comment

Miercuri seara frate!!!

Sunt atatea pe care as vrea sa le spun acum dar nu stiu in ce parte sa o iau si cu cine sa vorbesc, plus ca as risca sa nu fiu inteleasa sau mai rau sa fiu inteleasa gresit si apoi s-ar pierde tot farmecul unei conversatii directe. Asa ca imi pastrez ideile inca doua ore pana cand ne vedem cu toatele dupa atata timp in acel loc. Dap, bine inteles ca vorbesc despre Club A miercurea. Acum sa vedem care are nervii mai tari inainte si mai ales dupa blonde… sau brunete? Si cand spun nervi nu ma refer numai la ei ci la tot ce vine impreuna cu ei. De-abia astept, mi-e dor. Mi-e dor si de noi acolo si de mine in colt sus privind. Hmmm, ce sa mai spun? Ca mi-e dor de Lenti? No thanks, cunoscatorii stiu de ce, dar mi-e dor de muzica. Sa vedem maine cum voi mai abera cand se vor simti efectele de dupa. Am ceva avant in mine dar parca vad ca ajunsa acolo voi cadea in starea mea “naturala” de Club A cu toate ca am multe de exorcizat. So, see u there girls, don’t be late… eu vorbesc

Posted in Day to Day, Music Stuff | Leave a comment

Culori de viata

Cand eram mica imi vedeam viata in verde si albastru: iarba si cerul. Eram un copil neimblanzit al naturii, stiam numele fiecarui fir care iesea din pamant, asociam fiecare tril cu o pasare, citeam ora dupa soare si umbra, schimbarile vremii dupa vant, traiam in natura, respiram odata cu ea, plangeam cu ea, muream si reinviam impreuna, ii stiam toate secretele. Anii sau ceilalti care nu ma intelegeau sau chiar eu, din dorinta de a fi inteleasa, ne-au indepartat, acum ii privesc frumusetea si minunile din afara, nu mai sunt in mijlocul ei, cu aceeasi traire si in aceeasi suflare. Cu toate acestea am ramas inauntru la fel de salbatica.
Culorile din viata mea s-au schimbat, nu toate doar cele predominante. Cand ceilalti incercau sa-mi induca o stare de roz eu am preferat sa vad totul prin ochii mei dand vietii culoarea albastru in tonuri inchise, combinate cu tonuri de gri si alb. Singurele zile cand aveam alte culori cu mine erau toamna cand imi plimbam picioarele prin frunzele cazute si respiram aerul mirosind a fum.
Si dintr-o data dominanta a devenit negru. Acum nu stiu daca gresesc dar din cate stiu eu negru e ton si nu culoare… pana la urma nu conteaza. Povara lui a fost coplesitoare la un momenat dat, pana cand am inceput sa-i vad toate aspectele si mai ales pana cand am vazut celelalte culori prin filtru negru.
Stiu ca nu voi mai vedea niciodata viata in verde si albastru, cel putin nu in verdele si albastrul in care o vedeam acum multi ani, viata in roz e exclusa din simplul fapt ca rozul nu ma atrage in nici un fel dar nici nu-mi displace. Sper sa nu vad mai vad doar in negru, momentan imi place la nebunie acest filtru de culori de viata. Astfel culorile nu sunt niciodata simple, le simt puritatea, si mai ales pot sa vad viata in orice culoare vreau dar prin negru.

Posted in Mood | Leave a comment

Sunete care…

e o melodie care ma… nici nu pot spune ce, uneori nu stiu. sa spun ca imi place mult, dar spunand asta automat intra aici un termen de comparatie si comparand-o isi pierde din farmec pentru ca, la fel ca orice altceva, e unica, nu e tangibila, nu e mereu la fel… trezeste in mine nu stari ci adevarate cascade de sentimente. nu, nu sentinemte ci trairi, trairi de toate felurile. ma poate face sa plang, sa alerg, sa rad, sa urasc, sa doresc, sa nu-mi pese, sa sper sau ma poate face sa ma pierd. ma face sa simt. mereu altfel dar plecand de la acelasi sambure. e melodia pe care am plecat intr-o noapte de undeva, acum mult timp dar care pare a fi fost de curand, fara sa o bag in seama, sa o ascult, nici macar sa o aud.

Posted in Mood | Leave a comment

Just one of those days…

…when.
Sunday: a very beautiful day but only in the morning. A day to cure Saturday’s night hangover, to sleep late, to linger in bed till two in the afternoon, to watch TV drinking your coffee, to play with the cat or go for a walk in the park. And when the evening gets close it’s peaceful veil vanishes. You start thinking about work, waking up early, a way to have a hot meal in the evening when you get home, you dream about the next week-end and already start to organize your next free moments. Sunday is a day of dreaming, of dreams coming true and of dreams that fall apart though you don’t have to think about dreams in a very philosophical way, just take it simply. Sunday is one of those days that you just don’t want to end.

Posted in Day to Day, Mood | Leave a comment