8:00 a.m. – Food time! My favorite thing!
9:30 a.m. – Car ride! My favorite thing!
9:40 a.m. – Walk in park! My favorite thing!
10:30 a.m. – Got rubbed and petted! My favorite thing!
12:00 p.m. – Lunch! My favorite thing!
1:00 p.m. – Played in yard! My favorite thing!
5:00 p.m. – Milk bones! My favorite thing!
7:00 p.m. – Played ball! My favorite thing!
8:00 p.m. – Watched TV with family! My favorite thing!
11:00 p.m. – Sleeping on bed! My favorite thing!
Curse the day
And curse the night,
Curse the creatures of dark light.
Curse the stars
And curse the sun,
Curse the people having fun.
Curse the tears
And curse the smiles,
Curse the truth and all the lies.
Curse the wind
And curse the rain,
Curse the sorrow and the pain.
Curse the stupid,
Curse the smart,
Curse the ones that are apart.
Curse the big
And curse the small,
Curse the world and f**k them all!
In ultima vreme ma gandesc din ce in ce mai mult la Dijon. E ciudat pentru ca mi-e dor de un loc si nu de oamenii de acolo. As vrea sa mai umblu aiurea pe strazile inguste si intortochiate din acel oras, sa intru in Notre Dame si sa stau acolo minute in sir, sa stau pe iarba din campus… As vrea sa merg sa mai vad locul ala, sa fac din nou doar o ora si jumatate cu trenul pana in Paris si doua ore pana in Lyon. Acum as sti sa ma descurc in oras, as sti de unde sa cumpar mancarea la un pret mai mic, unde sa ies sa beau o bere si de unde sa cumpar chestii… Cu toate acestea nu as merge acolo pentru mai mult de doua saptamani. Locul e intr-adevar altfel, e civilizat, e curat dar in acelasi timp uneori e rece si pustiu.
E ciudat ca mi-e dor de el, mult timp l-am urat. Il uram cand era insorit si-mi aducea aminte de toamna de acasa, il uram iarna cand nu aveam cum sa ma plimb ca sa treaca timpul si l-am urat si dupa ce am plecat de acolo pentru ca ajunsesem acasa si eram inconjurata de oamenii de care mi-a fost dor. Cu toate acestea, in ziua in care am luat trenul sa merg in Lyon ca sa ma intorc acasa am stiut ca-mi va fi dor de acel loc dar nu si de oamenii de acolo. Sper sa mai ajung in Dijon intr-o zi…
As pleca acolo daca ai merge cu mine. Just say when…
I always knew that Snape will get to care about Harry but I would have never guessed his reason.
I always thought that he believed in Harry and that he wanted him to become a great wizard. And no, I never for a second believed that he was a “bad-guy”, not even when he did that bad thing to Dumbledore. From all the characters he’s the one I like the most. Of course the movies had a huge influence on my perception upon this interesting person, as Alan Rickman does a great job in impersonating the “half-blood prince”.
There is a little devil here on my shoulder telling me to let out the ending of the 7-th book where Snape plays a very important part… but I don’t think I will. I can say that, in what he is concerned, the end is and is not surprising. I knew that a great deal of help for Harry would come from him but, as I said before, I never expected it would be like this. I did not find the details given in the last book corny, well, at least not the ones about Snape, because the ending is a little bit… but quite funny…
So, after carefully planning a blog entry about Harry Potter- the books, here I am writing about Snape because now I realized he’s the only thing that is stuck in my memory, the dearest, if I may say, person created by J.K Rowlling. So here I am writing about a story, because, even though both the books and the movies are successful, Harry Potter is in the end a story.
Dintre toate cursurile din Franta mi-a ramas mai clar in minte doar unul si anume cel de Iconologie din modulul de Semiotica. A fost ceva de care am fugit la inceput, semiotica, dar pana la urma am facut modulul pentru ca semiotica de acolo e diferita de ceea ce am facut aici. La acest curs nu am facut altceva decat sa analizam mesajele din cele mai “ciudate” si neasteptate imagini ce pot fi folosite intr-un curs la o universitate. Ce mi-a ramas mie in cap: imaginea androgina, glam-rock-ul, chirurgia estetica, corpuri anorexice, Bjork, “Beautiful People” , anime-uri, filme indiene si nu in ultimul rand “Freaks.” M-am intors de la acest curs cu o lista lunga de filme pe care vroiam sa le vad. “Freaks” a fost printre cele pe care nu le-am gasit. Spre marea mea uimire l-am vazut asta noapte pe TCM. Filmul de 60 si ceva de minute e considerat horror iar la vremea lui a fost intr-adevar ceva extraordinar. Nu ar fi asa de impresionant daca protagonistii nu ar fi cat se poate de reali… Tod Browning a avut mari probleme din cauza acestui film. Mai mult de 30 de minute din varianta initiala au fost scoase, finalul i-a fost modificat de 3 ori si chiar si asa difuzarea filmului a fost interzisa in mai multe tari. Acum e considerat un clasic si unul dintre cele mai controversate filme din istoria cinematografiei. Ce pot sa spun e ca la prima vedere nu pare atat de extraordinar dar dupa ce am revazut cateva imagini am ajuns sa-l gasesc… disturbing. As vrea mult sa aflu ce alte teme va mai dezbate d-na Catherine Chenier la acest curs…
Spinning Words 