Those Were the Days…

Din senin m-am ridicat de pe pat si am dat drumul la radio… si atunci s-a intamplat ceva, ceva ce nu s-a mai intamplat de foarte mult timp. Am auzit: “We are young and lost and so afraid…” De mult nu mi s-a mai intamplat sa dau drumul la radio sau la TV din senin si sa dau peste ei. And oh, the joy that brought to me!!!

Posted in Music Stuff | 1 Comment

Late Night Thoughts

M-am bucurat ca ploua, intr-adevar ploaia are farmecul ei, dar m-am bucurat mai mult pentru ca s-a racorit afara si intr-un final si in casa. Nu am facut mare lucru azi. Vacanta e pe sfarsite, in curand trebuie sa ma apuc de treaba. Inca imi mai caut ceva de lucru ca un back-up plan in caz ca nu-mi iese ce am momentan in cap. La capitolul slujbe cuvantul cheie e “trist”.
Acum e destul de tarziu, mi-e somn dar parca nu-mi e somn, asta si din cauza ca azi mi-am permis sa ma trezesc destul de tarziu. De dimineata, dupa capul meu, la pranz daca iau in considerare ceasul, am pandit o clipa in care s-a oprit ploaia si am dus Smocul la curte. Nu mi-a luat mult, de unde eram am facut 1o minute pe jos pana pe Polona unde am eliberat “fiara”. Va mai sta la curte cam inca doua luni, apoi in apartament cu el.
Si daca de dimineata tot ma bucuram de ploaie, pot spune ca in timpul transportului celor 7 kilograme de motan negru+ doua de la cusca, am ocolit balti, la un moment dat fiind nevoita sa o iau pe strada si nu orice strada ci Soseaua St cel Mare. Problema a venit cand un camion a trecut pe langa noi si a speriat creatura aia mica, de ziceai ca o sa treaca prin peretele custii lui si o sa se duca… nu s-a dus nicaieri.
Scapat in libertate a facut prima oprire in livada de unde s-a intors cu coada plina de scaieti si cu un fir lung de iarba prins de aceeasi coada pe post de trena.
Eu m-am intors acasa cu coada intre picioare. De ce? Casa e pustie acum fara el si probabil il voi vedea doar o singura data pe saptamana si asta daca ma deplasez cateva zeci de minute bune cu autobuzul de acasa de unde stau pana unde sta sis.
Well, ca sa-mi treaca amarul am stat toata dupa amiaza cu nasul in ultimul volum “Harry Potter”. Povestile astea chiar m-au prins dar despre ele voi scrie alta data, prefer sa las acest blog sa fie scris pentru ploaie si Smoc.

Posted in Day to Day | Leave a comment

Si concertul…

L-am asteptat cu aceeasi nerabdare cu care l-am asteptat si pe cel din Franta. Am vrut mult sa fie anumite persoane acolo dar nu a fost sa fie.
Sunetul a fost de-a dreptul prost, Sarah putea sa taca, pacat de baietii aia fiecare cu o chitara, ca ei canta bine i-am mai auzit dar… singurul lucru ok a fost tipatul lui Dani… pentru ca ma treceau zeci de fiori de fiecare data cand tipa.
Deci: in Franta s-a auzit mult mai bine, trupa a fost mai distanta(ceea ce poate fi considerat mai bine), publicul a fost mai rece si mai lipsit de viata si entuziasm, mai tanar si mai civilizat. Aici sunetul… varza… trupa ok, solistul cu plamani puternici, publicul entuziast care a cam ramas oarecum dezamagit. Da nu-s eu aia care sa critice, in schimb pot sa-mi spun parerea. Va spun ca tin cont de faptul ca ei imi plac foarte mult deci gradul meu de obiectivitate e fosrte scazut: mie mi-au placut, mi-a parut rau ca s-a auzit asa, dar am reusit sa stau o ora intr-o stare de hipnoza aproape totala. Sper sa mai vina, sa-i mai vad, m-as duce si a treia oara si sper ca atunci sa se auda mai bine iar ei sa aiba o prestanta demna de numele pe care-l poarta si sa aud apoi numai de bine la adresa lor.

Posted in Music Stuff | Leave a comment

Traiasca si-nfloreasca…

CFR -ul!!!
Multa stima si respect pentru minunata calatorie nocturna…
Aceasta a inceput cu nepalcuta veste ca nu mai sunt locuri. Am uitat sa spun ca plecam din Iasi spre Bucuresti. Deci, rapidul de noapte era plin ochi. Si dupa ce am dat un pumn de bani pe bilet(pana la urma nu ma obliga nimeni sa iau acel tren dar trebuie mentionat ca urmatorul era peste 8 ore), am stat o ora jos pana in Vaslui. Apoi am dormit foarte bine pe grilajul de bagaje de la capatul unui vagon pe care l-am gasit mai comod decat pare. Am fost trezita in Tecuci ca na, au coborat oamenii la tigara si au urcat altii care au binevoit sa considere gestul meu ca ceva de neacceptat si sa-mi spuna sa ma dau jos pentru ca acolo e”loc unde se pune bagajele”. Asa ca minunatul loc a fost eliberat de propria-mi persoana si ocupat de cateva genti enorme la fel de jegoase ca si stapanii lor.
Next step: singurul vagon de cl 1 unde am reusit sa dorm pe rucsac cu genunchii la piept si cu capul pe genunchi pana cand am fost trezita de “Temptation” de la Cradle, nu melodia ci clipul, pe care l-am privit cu ochii intredeschisi si somnorosi. Mult timp nu am stat treaza iar norocul a venit tocmai la Ploiesti cand am prins doua locuri(la cl 1 sunt mult mai comode scaunele, I had no idea ,dar nu atat de comode incat sa merite diferenta de pret) si intr-un final am adormit unul in bratele celuilalt(fara conotatie romanticoasa). Repet: nu m-a obligat nimeni sa iau acel tren dar pentru ceva care oricum nu-si merita banii in conditii normale ,ce a fost in capul meu sa fac asa ceva? Din colectia: chestii pe care dai un pumn de bani si care nu merita…
Iar partea a doua: mi-am dat seama ca pot sa dorm aproape oriunde si oricum fara prea multe probleme.

Posted in Day to Day, Evilish | Leave a comment

Back…

Inapoi din salbaticie, sau ce a mai ramas din ea… nu a mai ramas aproape nimic. Vreau inapoi!!!
Detalii altadata, acum oboseala mare si multe, multe ganduri…

Posted in Mood | Leave a comment