Aseara… m-am intalnit cu cativa prieteni, oameni pe care ii stiu de-o viata, oameni pe care ii stiu de cativa ani. Vroiam sa-i duc pe unde merg eu, sa vad daca le place, vroiam sa ne simtim bine impreuna, se pare ca asa a fost, eu sper ca au fost cu totii multumiti. A fost o seara frumoasa, atipica din mult puncte de vedere. De ce? Pai, mai intai eu am dansat. Eu nu dansez decat foarte rar. Acum daca va intrebati de ce am dansat raspunsul e simplu: tequila. Mi-am omorat cativa neuroni cu absinth. Absinth-ul, alt element care a facut seara atipica. In general pe mine scrie bere si vodka. Am ras, nu mi-a pasat de nimic. Mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara ca prea multe cuvinte strica, oricat de frumoase ar fi si oricat de frumos ar fi asezate pentru mine vor fi mereu un fel de clisee si le voi gasi amuzante mai ales dupa cateva pahare de. Si apoi depinde si din partea cui vin acele cuvinte, daca sunt de vrajeala… si in general sunt pentru ca sincere nu sunt in nici un caz. Apoi, eu nu mai am 16 ani sa ma topesc din cauza lor.
As fi vrut mult sa mai fie cativa oameni acolo, oameni plecati departe pe care nu stiu cand o sa-i mai vad, as fi vrut sa fii si tu acolo, e altfel cand imi esti in preajma.
Nu mi-a fost mare mirarea cand, tzopaind si candtand o oarecare melodie pe care o stiu din taberele de la mare din 5-8, s-a trezit in mine o mare dorinta de a asculta cu totul alt tip de muzica. Dorinta o simteam pulsandu-mi in piept ca o reactie organica la ceea ce faceam/ascultam… There’s another kind of music in my blood.
So, da, a fost o seara frumoasa, le multumesc celor care au venit. In schimb undeva adanc in mine a ramas un mare “dar”… Mi-e dor de coltul intunecat si vibratiile din podea.