Confuzie mare

Intr-un tren plin de studenti, nimeriti din intamplare cu totii in acelasi vagon apare o veche problema atat de specifica CFR-ului de pe vremuri: doua bilete vandute pe acelasi loc. “Traim in Romania!”. “Sunt doua bilete pe acelasi loc, nu stiu cum dar e o greseala”, zice domnul care statea deja pe respectivul loc. Baiatul care era persoana in plus pe scaun se uita nedumerit la bilet cand gaseste problema: “Nu sunt doua bilete pe acelasi loc, dvs aveti la vagonul 9, asta e 4”. Eu confirm. Ceilalti la fel.
Domnul, care statea comod pe scaun, el si vesta lui pescareasca inchisa bine peste o burta greu de mutat cu 5 vagoane mai in spate, o da repede pe teorii.
“Eu am venit in zona E, acolo e locul meu, asa scrie pe bilet, locul 74, Zona E. Afara e scrisa zona, eu aici am venit”
I-am aratat cu totii biletele noastre, scriea clar pe ele, Vag 4. Pe al lui scria Vag 9. Pe display-ul din vagon scria mare, Rapid 651 – Suceava Nord, Vag 4.
“Nu, la voi pe bilet e scris A, voi sunteti la coada trenului in vagonul de acolo, in zona A. Si ce cautati voi la clasa 1?”
Noi in cor: “Aici e clasa a doua”.
“Imposibil, nu e logic, pe biletul meu e scris zona E, e logic sa vin in zona E. Am facut si eu logica in facultate.”
Zic: “Hai sa-l asteptam pe controlor”
El e de acod, noi schimbam cu totii priviri, zambete si asteptam sa vina controlorul. Si asteptam… Daca mergeam pana la Ploiesti puteam sa vin lejer fara bilet, nasul nu s-a aratat pana dupa Ploiesti si a venit cu tot cu supra.

La un moment dat se duce cineva dupa controlor care, calm si fara sa vrea scandal ii spune domnului ca el are loc la vagonul 9, ca nu se ghideaza nimeni dupa zonele peronului, ca e o greseala de la CFR si ca trebuie sa mearga acolo. Domnul nervos o tine sus si tare ca nu a fost vina lui, ca a fost vina CFR-ului ca el s-a suit in vagonul 4 cand pe biletul lui scria vagonul 9. Si multumit ca el nu a avut nici o vina in toata povestea asta, si-a luat lucrurile si a plecat la locul lui.

Posted in Day to Day, Romanian | Leave a comment

Pe malul Siretului

Stateam cu piciorul atarnat deasupra apei, varfurile degetelor mai aveau putin si o atingeau. Celalalt picior il tineam ridicat la piept si-mi sprijineam capul pe genunchi. Priveam fix la o bucatica galbuie ce plutea pe apa. Din cand in cand tremura usor, abia perceptibil. Pe langa ea, valurile raului se strecurau nestingherite. O miscare mai brusca si bucatica galbena s-a ridicat in aer suspendata de un fir aproape invizibil, legat de un bat ce cobora pana in mana mea dreapta. Firul atarna deasupra apei si in capatul lui se zbatea un pestisor. Inca unul pentru pisica. L-am scos din carlig si l-am pus intr-un vas facut dintr-o sticla de plastic taiata pe jumatate, gaurita cu un cui incins si cu o toarta de sarma de aluminiu. Am luat dintr-un borcanel din spatele meu o rama de gunoi lunga si rosie in care am infipt cu o mare precizie carligul ascutit din care tocmai am scos pestisorul. Am potrivit adancimea miscand pluta pe fir si am aruncat undita inapoi in apa. Am asezat batul pe mal si am reinceput sa privesc fix pluta galbena din stiulete de porumb.

La un metru de mine rachita se agita in bataia vantului. Umbra ei si racoarea apei ma fereau de toropeala zilei de vara. Mirosul amarui de rachita combinat cu cel al malului se pierdeau imediat cum intorceam capul si ma uitam in spate. De acolo se simtea un puternic iz de faneata. In iarba galbuie din spate cantau cosasii si sareau plictisiti de pe un fir pe altul. Nu stiu ce pericol ii pandea, dar uneori se facea o liniste deplina in iarba, nu mai auzeai zumzetul picioruselor lungi si maronii. Atunci se auzea mai clar cum clipoceste apa peste pietre langa vad. Undeva in malul celalalt pestisorii sareau cu o viteza uimitoare. Iesisera rapitorii la masa.

In apa verzuie se reflectau norii. Cerul era de un albastru albit de la atata caldura. Cate un batlan se mai trezea sa tipe prin lunca. Era atat de liniste si era o ordine atat de fireasca. Fiecare zgomot, fiecare frunza batuta de vant sau ciripit de pasare pareau sa nu deranjeze cu nimic normalul natural in mijlocul caruia stateam, in mijlocul caruia am crescut si pe care l-am vazut, observat, inteles si iubit cum puteam si cum stiam eu mai bine.

Posted in Mood, Romanian | Leave a comment

1 Ianuarie… din nou

“A mai trecut un an prin noi, a fost si soare, au fost si ploi…”

Vorba cantecului, unul dintre primele cantece preferate, nici nu stiu cati ani aveam cand il ascultam in nestire. Ideea e ca si acum imi place si imi aduce in gand atatea amintiri si l-as dedica unor oameni care au fost la un moment dat acolo, poate inca mai sunt, poate nu.

A mai trecut un an, nu trag concluzii si nu-mi fac planuri ci mesteresc in continuare la lucrurile mele, mai tai dintr-o parte, lipesc in alta, mai pilesc, mai pun un surub, the usual stuff.

Alt Craciun frumos petrecut acasa, un Craciun alb, cu ninsoare, cu familia si prietenii, cu un dor nespus de bunica si de Craciunul de la Cuza, de prieteni aflati pe meleaguri indepartate in cautarea unei vieti mai bune, de priviri senine, zambete in treacat si fluturari din mana. O alta ocazie de a ma simti din nou copil acasa la mama si de a realiza cat de bine e sa ai un loc caruia sa-i spui “acasa” unde sa mergi mereu cu drag. As mai fi stat acolo.

Un Revelion iesit din comun, petrecut in tren si in Brasov, o idee nebuna de a merge in alta parte si de a face ceva deosebit. Brasovul e la fel de frumos. Oamenii erau plini de voie buna, orasul era parca mai curat ca Bucurestiul, mai linistit si mai relaxat, plin de turisti. Timpuri Noi au fost super. Pacat ca nu am fost mai multi, atunci ar fi fost si mai frumos mai ales ca vinul fiert era bun si ieftin si afara parea mai cald decat in Bucuresti.

Anul nou ma gaseste iar pe marginea butoiului cu melancolie, mi-e dor de oameni pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, de cei pe care nu apuc sa-i vad din lipsa de timp. Nu visez la nimic extraordinar pentru 2011, vreau doar sa fiu mai ordonata si mai organizata astfel incat sa am timp sa fac tot sau aproape tot ce imi doresc, sanatate sa fie.

Posted in Day to Day, Mood, Romanian | Leave a comment

November

Why is November my favorite month? Maybe because my birthday is in November? And not only my birthday but my name-day as well. Maye… maybe not, or not only.
November is an unpredictable month. So close to Winter but still an Autumn one, expected to be cold and damp, it is different every year. On some years it’s cold and dry, with frostbitten mornings, extremely blue skies and cold winds, other times it’s rainy and you can feel the cold right down to your bones, sometimes it even snows and it’s white and frozen. Or take this year for example, we just had the last thunder storm yesterday. Never in my life have I heard thunder so close to Winter, never!!!
When I was in 8-th grade November barely started when it snowed so hard that all the city turned white in just a night. I had a white birthday that year. When I turned 17 I remember the sky was very blue, so blue and so clear, you could just get lost in it. The chestnut trees were stretching their gray bare branches up to the sky and the cold wind made them hit each other and crack dully. My fingers were freezing but still I kept on walking… And the chrysanthemums, the last flowers that stay in bloom in the gardens till snow falls.
And then, there’s also this song, I am sure it’s in another post as well but, here it is now. Enjoy!

Oh, and did I mention the blue sky?

Posted in English, Mood | Leave a comment

Anathema: flawless, Therion: brilliant

E una cand mergi la un concert ca fan, si alta cand mergi ca un iubitor al muzicii in general. In cazul meu este vorba despre muzica rock sau metal… sau amandoua.

Vineri 19 noiembrie am mers in Silver Church pentru a-i vedea pe Anathema. Locatie micuta pentru numarul spectatorilor dar amenajata fainut si oarecum potrivita pentru un concert de genul acesta. E a treia oara cand ii vad live pe Anathema. Nu sunt fan, nu e o trupa pe care sa o ascult in mod curent, dar in concert baietii suna incredibil. Nu mai spun ca se simt foarte bine in fata publicului din Romania care, desi nu e foarte numeros, e atasat de ei. As merge sa-i vad de fiecare data cand am ocazia pentru ca, din punctul meu de vedere, merita. Imi plac, motiv pentru care undeva dupa concert aveam un zambet enorm intins pe toata fata. Petter Carlsen ar fi fost foarte interesant de vazut in deschidere, asta din ce-am ascultat atunci cand a fost invitat de Anathema pe scena. Pacat ca au intarziat si nu a mai fost timp si pentru el. Mi-a placut si ca a cantat alaturi de baieti “Fragile Dreams”, chiar daca a stat undeva in spate filmand publicul in acelasi timp.

Dupa week-end, si mai exact luni, 22 noiembrie (importanta zi) am mers la Arenele Romane la Therion. Dupa doua trupe din deschidere (Loch Vostock si Leprous), au aparut pe scena si cei mult asteptati. Nu pot sa spun ceva despre cei din deschidere, nu-i cunosc, e prima data cand i-am vazut si nici una din trupe nu m-a impresionat, cu toate ca nu au sunat rau. Therion in schimb m-au cucerit de la prima melodie. Am stat doua ore cu urechile ciulite la maxim si cu ochii dupa cei de pe scena. Nu-mi venea sa cred cat de bine pot sa sune. Nu i-am mai vazut din 2005. Extraordinar! Pentru ca nici in cazul acesta nu sunt nici fan si nici nu-i ascult in mod obisnuit, am mers la concert ca sa-i vad live. Mie una imi plac melodiile lor mai mult in aceasta forma decat in variantele de studio, au alt vibe si mult mai multa energie. Si pe ei i-as mai vedea de fiecare data cand as avea ocazia. La sfarsitul concertului concluzia mea a fost ca acest eveniment s-a apropiat din punct de vedere al calitatii de concertul Satyricon de la Viena, singura diferenta fiind ca sunt fan Satyricon, I love them.

Va las mai jos cu un clip din concertul Therion (sunt multe clipuri de la Bucuresti pe Youtube, check them out, in unele se aude mai bine, in altele se vede chiar ok)

Posted in Music Stuff, Romanian | 1 Comment