Spinning Words

Cam asa ceva au facut cei de la Scorpions aseara la Zone Arena.
Inca o trupa pe care o cunosc de 20 de ani dar pe care, spre rusinea mea, am vazut-o aseara prima data (si ultima, Scorpions fiind in turneul de adio).
Baietii au inceput cu “Sting in the Tail”, o melodie noua care de la primele acorduri m-a convins: trupa suna foarte bine in concert. Cu toate ca a fost destul de racoare imi doream ca acest concert sa nu se termine. A durat doua ore dar parca a trecut intr-o clipa. In afara de “No One Like You” au cantat toate melodiile pe care vroiam sa le ascult, melodii pe care le stiu de ani de zile, pe care le-am uitat undeva pe o caseta veche si uzata, asculatata in trecut pana la refuz.
Am bifat pe lista inca o trupa formata din bunici ai hard rockului, trupa care dupa aproape 50 de ani de activitate poate da o lectie despre cantatul live oricui. Fara figuri, au expus, pe langa muzica, o placere clara de a fi pe scena, au depanat amintiri, au comunicat cu cei 20.000 de oameni care ii priveau, au purtat pe umeri drapelul Romaniei, se vedea clar ca se simt bine.
Publicul a fost mai pestrit decat la orice alt concert la care am fost pana acum: de la liceeni pana la persoane carunte si parinti cu copii.
Fave song asteptat cu sufletul la gura: “Still Loving You”.
E clar ca am iesit de acolo cu un zambet cat China.

Cu ceva intarziere scriu si eu cateva cuvinte despre concertul la care am mers miercuri seara: Children of Bodom, Ensiferum si Machinae Supremacy.
Cum nici o trupa nu se gaseste pe lista me de “bands to die for” spun de la inceput ca am mers sa-i vad pentru o portie de muzica buna. M-am prezentat acolo dupa o zi de munca, mi-am luat o bere si m-am pus pe ascultat. Cat timp au cantat nu am avut ochi si urechi decat pentru ceea ce era pe scena si ce se auzea in boxe. As vrea ca oamenii sa inteleaga ca eu nu raspund la nimic atat timp cat urmaresc un concert sau ascult o melodie care imi place. Comentariile, bancurile, povestile, imbratisarile nu-si au locul la un concert. Astea se fac in pauze sau dupa sau la o bere in alta zi.

A fost un concert care, pentru mine, s-a terminat mult prea repede. Machinae Supremacy: spre rusinea mea, nu-i cunosc dar m-am amuzat copios cand au cantat un cover dupa Britney Spears si cred ca si o melodie nasoala poate sa sune ceva mai bine daca ajunge pe mana unor muzicieni priceputi.
Ensiferum: jaw drops! Wow!
Children of Bodom: da, pentru ei am venit la concert. Nu tin minte mare lucru dar… those guitars!!! Si inceputul de la Blooddrunk!!! Intr-un fel in capul meu au sunat toate melodiile bine mai putin “Everytime I Die”, ceva a scartait acolo dar poate a fost pentru ca e oarecum o melodie mai potolita si a intrat dupa una extrem de energica si zgomotoasa.

Inca un concert trecut pe lista, inca o seara de muzica buna, alte motive de a pastra o amintire placuta, inca doua grupuri venite din Finlanda. It’s impossible not to love them Finns, they’re amazing!