Spinning Words

23 aprilie e o zi importanta: Sf Gheorghe, aniversarea casatoriei parintilor mei, ziua de nastere si de deces a lui William Shakespeare. Fiecare lucru enumerat mai sus imi da motive sa-mi amintesc anumite chestii cum ar fi cele 25 de garoafe rosii pe care le-am avut in casa cand parintii au implinit 25 de ani de casatorie, piesele de teatru pe care le organizam in liceu ca sa serbam ziua marelui dramaturg sau zilele onomastice.
Anul acesta ziua de 23 aprilie a insemnat Filth Fest la Cluj. M-am uitat acum cateva minute pe celelalte post-uri ale mele pe care le-am scris dupa celelalte doua concerte Cradle of Filth. Iata ca i-am vazut si a 3-a oara si m-as duce sa-i mai vad de cate ori as mai avea ocazia.
Dar hai sa o luam de la capat.
Dupa un lung drum pana la Cluj si un somn bine meritat a venit si minunata clipa in care s-au deschis usile salii si am intrat. Ne-am gasit un loc intr-un colt de unde am urmarit primele doua trupe din cadrul Filth Fest. Dintre cele doua pot sa spun ca mi-au placut Turisas, suna bine.
Au urmat Moonspell, o trupa care imi place dar despre care nu pot sa spun ca o ascult. Cu toate acestea mi-au captat atentia, au sunat foarte bine, au stiut cum sa vorbeasca cu publicul si, riscand sa ma repet mai spun ca au sunat foarte bine. Publicul le-a facut o primire pe masura cantand impreuna cu ei si traind fiecare nota muzicala dar nici acum nu pricep de ce o fatuca urla ca o isterica undeva in spatele nostru.
Cradle of Filth – ceea ce asteptam. De la primele acorduri mi-am dat seama ca suna foarte bine (in caz ca nu va amintiti la Stuff sunetul a lasat de dorit). Paul & Dave rocked!!! Dani ca intotdeauna: n-are stare frate!!! Stiind ca au scos un nou album ma asteptam sa cante mai multe piese de pe el asa cum a si fost. Albumul nou in intregime suna bine si e foarte bine construit(parerea mea) si e genul de material care merge ascultat cap coada, numai asa putand intelege intregul format din fiecare melodie in parte. Asteptam sa apara Sarah si am tot asteptat mult si bine. Lipsa ei a dus la absenta unor clasice din setlist-ul CoF cum ar fi “Nymphetamine” sau “Her Ghost in the Fog” dar nu am plans prea mult dupa ea pentru ca melodiile interpretate au sunat una mai bine decat cealalta. Intr-adevar mi s-a parut un pic ciudat cand inceputul de la “Cruelty Bought Tree Orchids” a fost “recitat” de Dani la fel cum si la “From the Cradle to Enslave” lipsea ceva dar per ansamblu poate absenta ei a fost un lucru bun iar daca la Stuff am vazut un concert cu tot cu ea acum ni s-a oferit altervativa. Trupa a cantat putin peste o ora dar eu bine inteles nu as fi vrut sa se termine. Singura treaba care m-a enervat nu a tinut de trupa ci de public si anume de idiotii care faceau pogo. Ii inteleg ca le place sa se loveasa spate in spate, cap in cap sau mai stiu eu cum dar nu lovi frate tot restul publicului doar ca sa arati ca tu esti tare si fortos si “mamaaaa unde a ajuns ala cand m-am impins in el”.
Din punct de vedere muzical pot sa spun ca mi-a placut, trupele au sunat bine dar am o vaga impresie ca inca mai trebuie sa invatam cum si cu ce se mananca un festival.

Destul de recent mi-am dezvoltat o noua fixatie fata de care manifest un oarecare comportament semiobsesiv in stilul meu caracteristic. Toti cei care ma cunosc stiu foarte bine cum se manifesta aceasta stare la mine. Eu stiu ca daca m-a luat de cap n-o sa ma mai lase vreodata si nu imi pare rau pentru ca imi place. Este bine inteles vorba despre o trupa pe care o recomand si altora, zic eu ca se merita si ca suna bine. Cu toate ca aceasta trupa a fost acuzata ca a ajuns sa sune foarte comercial sau ca nu mai e “true”, parerea mea este ca spre deosebire de alte trupe care au trecut printr-o schimbare de stil, Satyricon suna bine, sunau bine si la inceputurile lor (sample) si suna bine si acum (sample). N-am sa-i injur pentru ca si-au schimbat stilul, am sa-i ascult in continuare pentru ca imi plac… mult.