Spinning Words

Daca vizitezi mai multe locuri si in urma vizitei locul care ti-a ramas in minte ca cel mai drag e un cimitir, inseamna ca e ceva in neregula cu tine? Un cimitir nu reprezinta moarte, e un loc linistit in care trebuie sa fie liniste, trebuie sa fie respectate niste suflete. Nu trebuie sa-ti fie frica. E un loc linistit care ar trebui sa fie rupt de idiotenia cotidianului. Nu mai poti sa-ti asculti gandurile intr-o plimbare, iti zbarnaie masini, iti urla muzici, iti urla prostia oamenilor si intri in cimitir sperand ca acolo, din respect pentru cei ce se afla acolo vei gasi un loc unde sa te asculti, sa te gandesti, sa te asezi lanaga un mormant, sa-ti imaginezi cum o fi fost omul care e acolo ingropat, ce viata a dus, sa te linistesti, sa admiri, sa plangi, sa-ti para rau, sa te bucuri, sa-ti pui gandurile in ordine pe o liniste deplina, sa-ti fie frica, sa inveti sa-ti infrunti frica, sa speri, sa vrei sa urli, sa-ti stergi lacrimile, sa cauti un motiv pentru a continua ceea ce ai inceput si sa si sa si sa…

Marti dimineata ora 8:00- suna ceasul. E timpul sa ma trezesc si sa car minunata cutie la autogara sa o trimit pe autocar in Romania. Cutia zace sub pat plina de lucruri indesate in ea de cateva zile. Ma ridic din pat si ma duc sa deschid geamul… si vad ca afara ninge Bun, mi se intinde pe fata un zambet… Trece timpul, iau cutia, merg la autobuz… afara ninge, bate vantul tare, sui in autobuz… dupa 4 statii autobuzul se blocheaza in strada. Nu poate trece de stratul de 4 cm de zapada care e deja pe sosea; patineaza. In 15 minute trece masina de deszapezit, se arunca sare si intr-un final ajung si eu la autogara, imi dau ultimii bani ca sa trimit pachetul si ma intorc spre autobuz. Ninsoarea s-a oprit. Ei, asta a fost, macar s-a albit putin pe jos. Vantul inca sufla tare si e frig. Insa de cum ajung in camin incepe iar sa ninga. Si a nins pana seara tarziu, a batut vantul, a viscolit ce mai… De pe la ora 17 nu au mai mers autobuzele iar pe strazi rar vedeai pe cineva trecand. Zapada i-a cam speriat pe cei de aici dar nu si pe studenti… Oare ce a fost in sufletul celor veniti din tari indepartate… cei care nu au vazut zapada niciodata? Bucurie? Frica? Eu una am alergat prin nameti intr-o veselie, nu conta ca era frig, ca batea vantul si ca imi dadea fulgi in ochi. Era mult prea frumos. Noaptea, dupa ce s-a oprit viscolul au iesit si minunatele utilaje la lucru, pana dimineata strazile au fost curatite dar in spatele caminelor zapada trona. Inca mai e acolo. A fost calcata, aruncata, facuta bulgari… Am vazut cativa studenti japonezi sau chinezi care se bateau cu zapada… si o multime de francezi zgribuliti, in haine subtirele si adidasi… dap, ei nu sunt obisnuiti cu asa ceva, aici nu ninge in fiecare iarna iar cand se intampla de obicei se topeste foarte repede. Ei, nu si acum. De trei zile orasul e sub zapada, e un ger aspru si gheata pe jos. Dar e frumos… mergi si se aude: scartz, scartz, scartz… Tragi aer in piept si ai impresia ca esti la munte. Iesi din cladiri si inchizi ochii deranjat de lumina… in timpul noptii luminile galbene se reflecta in zapada… Si peste toate astea eu merg prin zapada si nu-mi pasa ca e frig si ca ma ud… dar merg prin zapada.